Episcopul Grigorie Leu este un slujitor martir al neamului romanesc. Nascut in data de 2 mai 1881, intr-o localitate din judetul Vaslui, marturisitorul Grigorie Leu a fost episcop al Argesului, iar mai apoi al Husilor, trecand la cele vesnice in ziua de 1 martie 1949 si fiind inmormantat in spatele Altarului Catedralei Episcopale din Husi.

Grigorie Leu, un episcop martir

Gheorghe Leu s-a nascut in ziua de 2 mai 1881, in localitatea Tutcani, din judetul Vaslui. Neamul sau merge adanc, in istorie, pana in vremea domnitorului Alexandru cel Bun, cand un hrisov de secol XIV aminteste de "Costica Leu". De atunci si pana in vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, neamul sau este consemnat de mai multe documente.

Tatal sau, un barbat credincios si simplu, se tragea dintr-o familie de preoti. Crescand, tanarul Gheorghe isi va indrepta si el pasii spre Seminarul din Roman, iar mai apoi spre Seminarul din Iasi, ale carui cursuri le va urma, cu multa ravna, intre anii 1897-1901.

In perioada anilor 1904-1910, tanarul teolog va fi randuit preot, in localitatea Oancea, din judetul Galati. Dupa hirotonie, el se va inscrie si la Facultatea de Teologie Ortodoxa, din Bucuresti, ale carei cursuri le va urma cu multa seriozitate, intre anii 1906-1910.

Terminand studiile de licenta, parintele Grigorie Leu va fi randuit preot duhovnic, la Seminarul Teologic Ortodox, din Bucuresti, slujire pe care o va indeplini intre anii 1910-1916. Mai apoi, intre anii 1916-1919, parintele va fi randuit preot militar, pentru ca in cele din urma sa fie ales director la Seminarul din Ismail, pana in anul 1924.

Cu ajutorul patriarhului Miron Cristea si al mitropolitului Pimen Georgescu, parintele Grigorie Leu transforma un spital militar in Scoala de Teologie, pregatind astfel mai multe promotii de preoti. In anul 1918, parintele Grigorie este trimis in Basarabia, iar mai exact, la Chisinau, unde se osteneste mult pentru infiintarea Facultatii de Teologie.

In anul 1924, pentru osteneala sa duhovniceasca si culturala, parintele Grigorie Leu este ales arhiereu-vicar, in Arhiepiscopia Iasilor, primind titlul "Botosaneanul". In aceasta slujire va ramane pana in data de 30 aprilie 1936, cand este numit episcop al Argesului. Mai apoi, in data de 11 iunie 1940, episcopul Grigorie Leu este mutat la Husi, unde va sluji pana in luna februarie a anului 1949.

In anul 1925, noul episcop este ales membru al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Ca episcop, Preasfintitul Grigorie Leu s-a ingrijit mult de indrumarea vietii bisericesti. De asemenea, el a publicat si o scrie de lucrari, mai cu seama, cu caracter antisectar, precum: "Cuvantari ocazionale" (Chisinau, 1928), "Confesiuni si secte. Studiu istoric misionar" (Bucuresti, 1929), "Sectele din Romania" (Chisinau, 1931), "Crezul in chipuri si icoane" (Bucuresti, 1932), "Vedeti cum sa umblati cu paza" (Cernica, 1932), "Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte..." (Chisinau) si "Comorile Argesului" (Craiova, 1937).

Ca episcop, Grigorie Leu s-a impotrivit din toata fiinta sa politicii de distrugere a neamului romanesc si a credintei, pusa la cale de sovietici si de aliatii lor. Astfel, in data de 25 februarie 1949, episcopul Grigorie merge la Guvern, in urma unei invitatii, spre a da seama despre unele dintre demersurile sale, care incriminau noua conducere politica a statului. Intalnindu-se cu Petru Groza si stand la masa, episcopul si-a aratat fatis toata nemultumirea fata de "noul" Statul de Organizare al Bisericii Ortodoxe Romane. Imediat ce a plecat spre casa, pe drum, episcopul a inceput sa se simta rau, drept pentru care a inteles imediat faptul ca fusese otravit.

In data de 1 martie 1949, episcopul martir Grigorie Leu va adormi in Domnul, inconjurat de rudele sale indurerate. Referindu-se la moartea martirica a episcopului Grigorie Leu, patriarhul Nicodim Munteanu, va spune: "Episcopia din Tara de Jos a Moldovei a fost pastorita, pana in anul 1949, cand vladica Grigorie a fost martirizat pentru ca s-a impotrivit comunismului." Dupa moartea episcopului martir, in urma hotararii Marii Adunari Nationale, Episcopia Husilor a fost desfiintata.

Teodor Danalache