Seneca

Seneca Mareste imaginea.


Annaeus Seneca (3-65 d.Hr.) s-a nascut in Cordoba (Spania). Despre tineretea lui Seneca stim foarte putine lucruri. El a fost fiul retorului L. Annaeus Seneca. De la Seneca ne-au ramas multe scrieri, in care acesta se ocupa cu probleme din domeniul stiintelor naturii, din fizica, in forma de scrisori, multe scrieri moral-religioase. Demne de amintit sunt cele 124 de scrisori cu continut moral, pe care Seneca le-a scris prietenului sau Lucillius. Acestea reprezinta si astazi o lectura admirabila, aceasta din cauza ideilor nobile pe care ele le cuprind, a observatiilor fine, a bogatiei cunostintelor si mai ales a admirabilei limbi literare in care se exprima Seneca. Seneca face dovada cu aceste scrisori ca el este un mare moralist. Din lectura lucrarilor lui Seneca aflam ca pentru acesta importanta nu mai este problema esentei virtutii, ci sfaturile practice pentru condu­cerea in viata. "A faptui si a nu vorbi, ne invata filozofia", scrie Seneca.

 

Pentru acesta filozofia trebuie sa fie intrebuintata ca mijloc de mantuire a vietii si nu ca distractie. Iar ca scop suprem al eticii Seneca reco­manda formula "A-ti fi tie insuti credincios", sau "a voi mereu acelasi lucru si a nu voi mereu acelasi lucru". Seneca indulceste mult rigoris­mul eticii stoice, fiind convins ca omul isi este siesi suficient si mult prea pacatos. De aceea el este chinuit de nazuinta de a rupe legatura cu corpul si cu mizeriile acestui pamant si slaveste moartea ca pe inceputul unei vieti noi si adevarate. Si Seneca este miscat de credinta in Provi­denta, in Dumnezeu, care este tatal tuturor, mantuitorul tuturor oameni­lor. Seneca nadajduieste intr-un "dincolo" mai bun, pentru care lumea de aici nu este decat un loc de pregatire. In fata mizeriilor umane, Se­neca slaveste virtutile urmatoare : mila, blandetea, iubirea nesfarsita fata de oameni. Din acest motiv, Seneca a fost pretuit mult de Parintii Bisericii crestine.

 

 

 

Dam mai jos cateva din ideile lui Seneca ce se gasesc in traducerea germana in lucrarea lui K. Heinemann, Lebensweisheit der Griechen.

 

DESPRE LINISTEA SUFLETEASCA

 

1.  Ceea ce ne intereseaza noi judecam usuratic :  egoismul ne tulbura judecata. Multi oameni ar fi intelepti, daca acestia nu s-ar crede intelepti, daca n-ar fi ipocriti cu ei insisi si daca nu si-ar tainui multe cu ochii deschisi. Ipocrizia proprie ne strica mai mult decat cea straina. Cine a indraznit sa fie sincer cu sine ?

 

2.  De multe ori un batran nu ne poate face dovada ca a trait mult timp, decat cu varsta lui inaintata. Mizeria ne deprinde sa purtam durerile cu vitejie, iar obisnuinta sa le purtam usor... Marele merit al naturii este ca ea a inventat, ca mijloc de a usura durerile noastre, uitarea, care in curand ne obisnuieste cu ceea ce este mai greu.

 

3.  Trebuie sa ne ridicam la starea in care sa nu fim capabili de a uri pe oameni din pricina viciilor lor, ci sa-i radem si sa-l urmam mai bine pe Democrit decat pe Heraclit, acesta din urma plangea cand mergea pe strada, celalalt obisnuia sa rada ; lui Heraclit ii aparea tot ceea ce se intampla in lume ca mizerabil, lui Democrit ca fiind o nebunie. Trebuie sa privim totul intr-o lumina frumoasa, pentru a putea suporta totul cu inima usoara.

 

4.  Un poet grec zice : "Uneori este dulce sa fii nebun", iar Platon zice ca zadarnic ciocane la usa poeziei  cine este treaz,  iar Aristotel  afirma  ca  in  fiecare geniu  este amestecata si putina nebunie.

 

DESPRE MANIE

 

1.  Daca afli ca cineva te-a vorbit de rau, gandeste-te daca n-ai facut tu mai intai acest lucru si despre cati ai vorbit si tu de rau.

 

2.  Aristotel era  un  aparator  al maniei,  fiindca credea  ca mania nu trebuie  ina­busita cu totul, din pricina ca este o impintenare spre vrednicie. Omul care nu poate sa  se manie  este lipsit  de  aparare, molatic  si incet si  incapabil pentru  intreprinderi mari.

 

3.  In fiecare seara cand Sextius se culca, el se intreba : de ce obisnuinta rea te-ai debarasat tu astazi ?  Ce greseala ai invins ? In ce privinta ai devenit mai bun ?  Ce obiceiu frumos de a trece in revista fiecare zi! Ce somn urmeaza dupa o asemenea autocritica !   Ce linistit,  ce  adanc si liber este sufletul  cand acesta  a fost laudat sau admonestat, cand acesta ia cunostinta, asemenea unui privitor si judecator misterios, despre caracterul sau propriu.

 

DESPRE VIATA FERICITA                                               

 

1.  Fiecare duritate isi are originea intr-o slabiciune.

 

2. A trai fericit este identic cu a trai in conformitate cu natura. Aceasta inseamna urmatoarele : atunci cand noi nu pastram predispozitiile corpului si necesitatile naturii din frica, ci cu ardoare ca pe niste lucruri trecatoare, ce ne sunt date numai pentru o clipa, cand nu ne transformam in sclavii acestora si nu permitem ca sa fim stapaniti de ceva strain noua si cand intelegem placerile senzoriale si ceea ce ne vine din exterior, ca si cand ar fi in razboi trupele de ajutor. Acestea trebuie sa ne slujeasca si sa nu ne stapaneasca, numai atunci fiind ele folositoare sufletului. De nimic miscat si nesilit de lucrurile externe, omul trebuie sa fie un admirator al sau insusi, increzator in geniul sau si hotarat la toate ; intr-un cuvant sa fie un artist al vietii sale. Siguranta sa insa sa nu fie lipsita de judecata, iar judecata sa sa nu fie fara statornicie. Vointa sa sa ramana  mereu  aceeasi, iar hotararile  acesteia  sa ramana  neschimbate. Existenta  unui asemenea om este ordonata si armonica;  faptele unui asemenea om arata demnitate si blandete. Simturile sale se caracterizeaza prin ratiunea adevarata, de la acestea isi ia punctul de plecare, caci el n-are de la altceva sa plece si niri o alta nazuinta spre adevar, decat ca el sa se intoarca spre sine insusi. La fel procedeaza si natura si Dum­nezeu, conducatorul universului; acesta activeaza in exterior, dar se intoarce iarasi la sine. Tot astfel, sa faca si sufletul nostru ; desi acesta urmeaza simturile, care-l pun in legatura cu lucrurile externe, totusi el trebuie sa ramana stapanul acestora si al sau insusi. In felul acesta se naste o putere, ce este mereu identica cu sine si acea ratiune sigura ce nu se contrazice si nu oscileaza in pareri, concepte si convingeri. Este vorba despre ceva ordonat si in concordanta cu partile sale, la fel ca intr-o muzica armoni­oasa, ca atunci s-ia realizat cel mai inalt bun. Cel mai inalt bun este armonia sufletului cu sine insusi.

 

SCRISORI

 

1.  Noua  nu   ne   apartine   decat   timpul,   toate   celelalte   sunt   proprietati   straine;

 

2.  Saracia vesela este onorabila,  de fapt o asemenea traire nici nu este saracie, daca  este vesela... Caci cine are suficient, acela nu este sarac, ci sarac este numai acela, care doreste sa aiba mai mult.

 

3.  Interiorul nostru trebuie sa fie deosebit de al celor multi;  exteriorul nostru il putem acomoda dupa multime.

 

4.  Nu, n-ai sa te mai temi in clipa in care vei  invata   sa nu mai nadajduiesti.

 

5.  Daca mi  s-ar da intelepciunea, dar cu conditia s-o pastrez in mine si numai pentru mine, as restitui-o, fiindca nici o posesiune nu este o fericire, decat daca este gustata si de altii.

 

6.  Cand Stilpo - dupa cucerirea orasului sau natal si dupa ce isi pierduse copiii si sotia - parasi singur, dar fericit locul nenorocirii, fu intrebat de Demetrios - care purta porecla de "Poliorcetes" - daca el a pierdut ceva. Acesta raspunse :   "Nu, n-am pierdut, caci toate bunurile mele de pret le am la mine". Pe acesta eu il numesc un barbat tare si viteaz, care a reusit sa invinga pe cel mai victorios dusman. Toate bunu­rile le am la mine, a spus el, ceea ce inseamna : virtutea, dreptatea, intelepciunea, si tocmai acel principiu dupa care sa nu considere un bun, ceea ce i se poate rapi.

 

7.  Cui nu i se pare ca ceea ce este al sau  este cel mai inalt bun, acela este ne­fericit, chiar daca stapaneste toata lumea.

 

8.  Traieste in asa fel cu oamenii, ca si cand te-ar vedea Dumnezeu, ca si cand ai vorbi cu Dumnezeu, ca si cand te-ar auzi oamenii.

 

9.  Intre metehnele nebuniei este si aceea ca nebunul  abia  incepe totdeauna  sa traiasca.

 

10.  Iubirea si grija pentru corp este ceva innascut, dar noi nu trebuie sa ne indu­plecam si sa devenim sclavul acesteia. Nu trebuie sa ne comportam ca si cand am trai numai pentru corp.

 

11.  Trebuie sa fim atenti cu cine mancam si bem si nu la ceea ce mancam si bem. Fara prieteni viata se aseamana cu aceea a unui leu sau lup.

 

12.  Sa nu crezi ca fiecare om care rade se si bucura... Adevarata bucurie este un lucru serios.

 

13.  Nu trebuie sa te rogi lui Dumnezeu ridicand mainile spre cer. Dumnezeu este aproape de tine ; el este cu tine si in tine. Aceasta este credinta mea. In noi traieste un spirit sfant, care observa faptele noastre bune ori rele. Daca vezi pe cineva care este neinfricat in primejdii, neatins de pasiuni, fericit in nefericire, linistit in mijlocul furtunii... n-ai  respect in  fata unui  asemenea  om ?  Nu zici imediat:  "Aceasta  fiinta este  asa de mare si de inalta ca nu poate semana cu corpul asa de firav in care el traieste. O putere divina s-a coborat in acesta" ?

 

14.  Inteleptul nu  face  nimic  impotriva  vointei.  Acesta  nu  se  afla  sub  puterea necesitatii,  din  pricina   ca el voieste acelasi lucru, la care vrea sa-l silesca necesitatea.

 

 N.B.

 

24 Iulie 2012

Vizualizari: 11781

Voteaza:

Seneca 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE