Postul Craciunului

Postul Nasterii Domnului (al Craciunului) a fost randuit de Bi­serica pentru a pregati pe credinciosi spre cuviincioasa intampinare si serbare a marelui praznic al nasterii cu trup a Mantuitorului. El aduce aminte crestinilor de patriarhii si dreptii din Vechiul Testament, care au petrecut timp indelungat in post si rugaciune, in asteptarea si nadej­dea venirii lui Mesia - Izbavitorul.

Vechimea postului Craciunului

Ca vechime, cele dintai mentiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin si episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit noua cuvantari despre acest post, numit postul din luna a zecea. Dar la inceput, crestinii nu posteau toti in acelasi fel si acelasi numar de zile. Asa, de ex., unii posteau numai sap­te zile, altii sase saptamani ; unii tineau un post mai aspru, altii unul mai usor. Sinodul local din Constantinopol tinut la anul 1166 (sub-patriarhul Luca Chrysoverghi) a uniformizat durata postului Nasterii Domnului in Bisericile Ortodoxe, hotarand ca toti credinciosii sa posteasca timp de 40 de zile, incepand de la 15 noiembrie. Se lasa sec in seara zilei de 14 noiembrie (Sf. Filip); iar daca aceasta data cade miercurea sau vine­rea, se lasa sec cu o zi mai inainte. Postul dureaza pana in seara zilei de 24 decembrie inclusiv.

Dupa unii talcuitori ai cultului ortodox, prin lungimea sau durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte si de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, cand acesta astepta sa primeasca cuvintele lui Dum­nezeu scrise pe lespezile de piatra ale Tablelor Legii. Tot asa si cresti­nii, postind 40 de zile, isi curatesc sufletele si trupurile si se invredni­cesc sa primeasca pe Cuvantul lui Dumnezeu, Cuvantul cel Viu, nu scris cu litere, ci intrupat si nascut din Sfanta Fecioara. Dupa alti talcuitori ai cultului, postul Nasterii mai simbolizeaza si noaptea intu­necoasa a Vechiului Testament.

Ca fel de postire, postul Nasterii Domnului este de asprime mijlocie (ca si al Sfintilor Apostoli). Dupa randuiala din pravile, in timpul acestui post, in manastiri sa ajuneaza lunea, miercurea si vinerea, pana la Ceasul IX (circa 3-4 p.m.), cand se mananca hrana uscata sau legume fierte fara untdelemn ; martea si joia se mananca plan­te fierte, drese cu untdelemn si se bea vin, iar sambata si duminica se ingaduie si peste (afara de rastimpul dintre 20-25 decembrie, cand postul devine mai aspru). Daca lunea, martea sau joia cade serbarea vreunui sfant cu doxologie mare, se dez­leaga la peste, iar miercurea si vinerea in acest caz se dezleaga la untdelemn si vin, dar se mananca numai o data pe zi. Daca se intampla miercuri si vineri un sfant cu Priveghere, ori hramul bisericii, atunci se dezleaga la untdelemn, peste si vin. Dezlegare la peste se da de asemenea la praznicul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului (21 noiembrie), in orice zi ar cadea.

Ultima zi a postului Craciunului

Ultima zi a postului Nasterii (24 decembrie), numita ajunul Craciu­nului, este zi de post mai aspru decat celelalte zile : se ajuneaza pana la Ceasul IX, cand se obisnuieste sa se manance, in unele parti, grau fiert, amestecat cu fructe si miere, in amintirea postului lui Daniel si al ce­lor trei tineri in Babilon (Daniel I, 5, 8-16). In unele parti se ajuneaza in aceasta zi pana la rasaritul luceafarului de seara, care ne aduce aminte de steaua care a vestit magilor Nasterea Domnului. Aceasta ajunare aminteste totodata postul tinut odinioara de catehumenii care in seara acestei zile primeau botezul crestin si apoi prima impartasire, la liturghia savarsita atunci in acest scop (Liturghia Sfantului Vasile, care azi se savarseste dimineata).

Postul Nasterii Domnului este tinut si in Biserica Romano-Catolica, unde e nu­mit Jejunium Adventus Domini (Postul venirii Domnului) sau simplu Adventus, dar e mult mai scurt decat la ortodocsi ; el tine numai trei saptamani inainte de Nasterea Domnului, avand zile de post mai aspru miercurea, vinerea si sambata.