Nasterea minunata a Fiului lui Dumnezeu este cunoscuta in popor sub denumirea de Craciun. Ea a fost vestita prin proroci, care au aratat locul nasterii, semintia din care Se va naste si multe alte semne. Craciunul este primul praznic imparatesc cu data fixa, sarbatorit pe 25 decembrie. Este sarbatoarea intruparii Fiului lui Dumnezeu.
Fiul lui Dumnezeu s-a nascut din Fecioara Maria, care, la vremea nasterii Sale, era logodita cu dreptul Iosif. El a fost nascut intr-o iesle din Bethleem. Amintim ca in acel timp, imparatul Cezar August daduse porunca de a se face un recesamant general, incat toti erau obligati sa ajunga in cetatea stramosilor pentru a se inregistra. Din acest motiv, Iosif, fiind din neamul lui David, ajunge in Bethleem, locul in care Fecioara Maria Il va naste pe Hristos. Din Scriptura cunoastem ca Pruncului i-au fost aduse ca daruri: aur, smirna si tamaie. Aur ca unui imparat, tamaie ca unui Dumnezeu si smirna ca unui arhiereu care urma sa moara pentru intreaga omenire. Astfel, exista obiceiul ca de Craciun sa oferim si noi daruri. Prin ele raspundem la darul iubirii lui Dumnezeu pentru noi.
Craciunul a fost praznuit la date diferite in Apus si Rasarit. In Apus, cel putin de prin secolul al III-lea, Craciunul era praznuit pe 25 decembrie, in vreme ce in Rasarit, pana prin a doua jumatate a secolului al IV-lea, Nasterea Domnului a fost sarbatorita pe 6 ianuarie, impreuna cu Botezul Sau. Craciunul s-a praznuit pentru prima data separat de Botez in jurul anului 375, in Biserica din Antiohia. In prima jumatate a secolului al V-lea, ziua de 25 decembrie a fost introdusa ca zi a Nasterii Domnului si in Biserica Alexandriei, apoi in cea a Ierusalimului, cuprinzand intregul Rasarit crestin. Armenii pastreaza si astazi ziua de 6 ianuarie ca data a sarbatorii Nasterii Domnului.
Venirea Mantuitorului Hristos in lume s-a facut ca oamenii sa-L vada pe Dumnezeu, sa-L cunoasca, sa se pocaiasca si sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Sau. Hristos coboara din ceruri pe pamant, ca pe noi, pamantenii, sa ne inalte la ceruri.
Sa ne straduim sa-L slavim pe Dumnezeu pentru coborarea Lui la noi.
"Ziua Craciunului este una plina de caldura si binecuvantata, pentru ca simtim dragostea lui Hristos Care S-a intrupat spre a Se putea intalni cu noi dupa caderea si indepartarea noastra din Rai.
Eram raniti de pacat si El a venit ca doctor sa ne tamaduiasca, eram in pribegie si El a venit ca prieten in locul pribegiei noastre, eram deznadajduiti si El ne-a adus nadejdea, purtam o prea adanca durere sufleteasca si trupeasca si El ne-a daruit bucurie. Cum poate omul sa nu iubeasca un asemenea Dumnezeu Care iubeste, Care Se naste ca om, Care Se supune la o viata de emigrant in Egipt, Care traieste toate conditiile tragice ale vietii pe care o traieste omul si, in cele din urma, Se jertfeste spre a ne mantui?
Sfintii Bisericii simt in adancul inimii lor marea dragoste, dragostea gingasa a Celui Care iese din Sine pentru noi, dragostea jertfelnica si autentica a lui Hristos, si aceasta dragoste ii elibereaza din orice robie, din orice mahnire, din orice deznadejde si greutate. Cand stii ca cineva te iubeste cu adevarat, nu mai simti mahnirile cele din afara, problemele care ne asupresc din afara. Aceasta o vedem in cantarile Bisericii pe care le psalmodiem in aceste zile si asta citim si in toate textele Sfintilor". (+ Ierótheos, Mitropolitul de Nafpaktos și Agios Vlasios)
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.