Manastirea de la polul frigului


La inceput au fost staretul, parintele Gheorghe, trei calugari, o maica si dorinta lor de a ridica o manastire ortodoxa in Covasna. S-au asezat la polul frigului, la 7 km de Intorsura Buzaului, langa satul Valea Mare. Cand sunt minus 35°C la Intorsura, in Vale sunt minus 40°C. Deschizi usa la casa - ies aburi ca din cuptor. Cand dai sa tragi aer in piept, ti se lipesc narile.

Dupa cativa pasi, ai promoroaca pe fata de parca ai fi dormit in zapada. Asa e iarna. Vara e tare scurta, iar in restul anului e cam ca iarna in Bucuresti. De-asta nu creste aproape nimic pe dealuri - doar iarba si cartofi. Rosiile, varzManastirea din Valea Marea, merele, tot ce gasesti in gospodarii la o altitudine de 800 de metri, sunt delicatese pentru localnici. O singura bucurie au: de cand cu „incalzirea globala”, zic ei, adica de 2-3 ani, se face si porumbul bun de mamaliga, nu doar de dat la animale.

Staretul a venit de la Manastirea Dervent, din Dobrogea. Si acolo tot staret a fost, dar la o manastire de trei stele, judecand dupa confortul chiliilor si dotarea bisericii. Acum sapte ani, cand a plecat spre Valea Mare, avea in buzunar 3 milioane de lei si actul de donatie asupra pamantului pe care avea sa ridice Manastirea „Sfantul Ioan”. Prima iarna a petrecut-o in casa parinteasca din Valea Mare, laolalta cu vietuitorii care-l urmasera de la Dervent. O multime de oameni pentru o casuta batraneasca. In primavara, cu ajutorul satenilor, a ridicat o constructie de lemn multifunctionala - sus chiliile, jos bucataria si o camera transformata in capela. Singura sursa de apa era un izvor din care iarna era un cosmar sa scoti o galeata.

Acum, manastirea are staretie - o cladire ridicata tot din lemn, dar dotata cu instalatie de apa si incalzire -, o bisericuta in stil transilvanean, un helesteu, cateva vaci, oi, gaini si doi struti. Parintele Gheorghe este convins ca pe acest loc Dumnezeu a vrut sa se ridice manastirea. Numai asa se putea ca, din nimic, sa le faca pe toate. De cate ori a avut nevoie de ceva, cunoscuti si necunoscuti au sarit sa-l ajute. Cativa dintre vietuitorii care l-au urmat de la Dervent au plecat, goniti de frig si de viata aspra. Au venit altii. Acum manastirea are trei calugari, dintre care unul este hirotonisit preot, o maica si doua femei care ajuta la bucatarie. Una este chiar mama staretului care, la 70 de ani, sta de dimineata pana seara sa ingrijeasca de mancarea calugarilor si a muncitorilor. Visul parintelui Gheorghe nu s-a implinit doar cu staretia si bisericuta de lemn. Alaturi vrea sa ridice o biserica mare cat o catedrala, chilii din caramida si o sala pentru expozitii de pictura. Nu se cade ca, langa bisericile catolice si protestante, mari de poti sa aduni mii de credinciosi, manastirea sa aiba un lacas in care intra cu greu 20 de oameni. Asa ca programul la manastire e mai doborator decat la fabrica. Dimineata, de la 7 la 9,30, calugarii tin slujba, apoi se imprastie la animale si la constructie. Dupa-amiaza, alta slujba si iar munca pana seara, cand se strang din nou in biserica, la vecernie si ceasuri. Pentru a fi zugravita mai usor biserica noua, maica s-a apucat de studiu. S-a inscris la Teologie si se specializeaza in pictura bizantina. Calugarii nu stiu daca vor termina lucrul in doi ani sau in zece, dar sunt siguri ca Dumnezeu ii va ajuta sa desavarseasca ce au inceput.

 

.

21 Noiembrie 2005

Vizualizari: 1317

Voteaza:

Manastirea de la polul frigului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE