l. Atunci a grait Domnul cu Moise si a zis:
2. "Spune fiilor lui Israel sa se întoarca si sa-si aseze tabara în fata Pi-Hahirotului, între Migdal si mare, în preajma lui Baal-Tefon. Acolo, în preajma lui, langa mare, sa tabarati.
3. Ca Faraon va zice catre poporul sau: Fiii acestia ai lui Israel s-au ratacit în pamantul acesta si i-a închis pustiul.
4. Iar Eu voi învartosa inima lui Faraon si va alerga dupa ei. Si-Mi voi arata slava Mea asupra lui Faraon si asupra a toata ostirea lui; si vor cunoaste toti Egiptenii ca Eu sunt Domnul!" Si au facut asa.
5. Atunci s-a dat de stire regelui Egiptului ca poporul evreu a fugit. si s-a întors inima lui Faraon si a slujitorilor lui asupra poporului acestuia si ei au zis: "Ce am facut noi? Cum de am lasat pe fiii lui Israel sa se duca si sa nu ne mai robeasca noua?"
6. A înhamat deci Faraon carele sale de razboi si a luat poporul sau cu sine:
7. A luat cu sine sase sute de carute alese si toata calarimea Egiptului si capeteniile lor.
8. Iar Domnul a învartosat inima lui Faraon, regele Egiptului, si a slujitorilor lui, si a alergat acesta dupa fiii lui Israel; dar fiii lui Israel iesisera sub mana înalta.
9. Si au alergat dupa ei Egiptenii cu toii caii si carele lui Faraon, cu calaretii si cu toata ostirea lui si i-au ajuns cand poposisera ei la mare, langa Pi-Hahirot, în fata lui Baal-Tefon.
10. Dar cand s-a apropiat Faraon si cand s-au uitat fiii lui Israel înapoi si au vazut ca Egiptenii vin dupa ei, s-au spaimantat foarte tare fiii lui Israel si au strigat catre Domnul;
11. Si au zis catre Moise: "Oare nu erau morminte în tara Egiptului, de ce ne-ai adus sa murim în pustie? Ce ai facut tu cu noi, scotandu-ne din Egipt?
12. Nu ti-am spus noi, oare, de aceasta în Egipt, cand ti-am zis: Lasa-ne sa robim Egiptenilor, ca e mai bine sa fim robi Egiptenilor decat sa murim în pustia aceasta?"
13. Moise însa a zis catre popor: "Nu va temeti! Stati si veti vedea minunea cea de la Domnul, pe care va va face-o El astazi, caci pe Egiptenii pe care îi vedeti astazi nu-i veti mai vedea niciodata.
14. Domnul are sa Se lupte pentru voi, iar voi fiti linistiti!"
15. Atunci a zis Domnul catre Moise: "Ce strigi catre Mine? Spune fiilor lui Israel sa porneasca,
16. Iar tu ridica-n toiagul si-ti întinde mana asupra marii si o desparte si vor trece fiii lui Israel prin mijlocul marii, ca pe uscat.
17. Iata, Eu voi învartosa inima lui Faraon si a tuturor Egiptenilor, ca sa mearga pe urmele lor. Si-Mi voi arata slava Mea asupra lui Faraon si asupra a toata ostirea lui, asupra carelor lui si asupra calaretilor lui.
18. Si vor cunoaste toti Egiptenii ca Eu sunt Domnul, cand Îmi voi arata slava Mea asupra lui Faraon, asupra carelor lui si asupra calaretilor lui".
19. Atunci s-a ridicat îngerul Domnului, care mergea înaintea taberei fiilor lui Israel, si s-a mutat în urma lor; si s-a ridicat stalpul cel de nor dinaintea lor si a stat în urma lor.
20. Astfel a trecut el si a stat între tabara Egiptenilor si tabara fiilor lui Israel; si era negura si întuneric pentru unii, iar pentru ceilalti lumina, noaptea, si toata noaptea nu s-au apropiat unii de altii.
21. Iar Moise si-a întins mana sa asupra marii si a alungat Domnul marea toata noaptea cu vant puternic de la rasarit si s-a facut marea uscat, ca s-au despartit apele.
22. Si au intrat fiii lui Israel prin mijlocul marii, mergand ca pe uscat, iar apele le erau perete, la dreapta si la stanga lor.
23. Iar Egiptenii urmarindu-i, au intrat dupa ei în mijlocul marii toii caii lui Faraon, carele si calaretii lui.
24. Dar în straja diminetii a cautat Domnul din stalpul cel de foc si din nor spre tabara Egiptenilor si a umplut tabara Egiptenilor de spaima.
25. Si a facut sa sara rotile de la carele lor, încat cu anevoie mergeau carele. Atunci au zis Egiptenii: "Sa fugim de la fata lui Israel, ca Domnul se lupta pentru ei cu Egiptenii!"
26. Iar Domnul a zis catre Moise: "Întindeti mana asupra marii, ca sa se întoarca apele asupra Egiptenilor, asupra carelor lor si asupra calaretilor lor".
27. Si si-a întins Moise mana asupra marii si spre ziua s-a întors apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau împotriva apei. Si asa a înecat Dumnezeu pe Egipteni în mijlocul marii.
28. Iar apele s-au tras la loc si au acoperit carele si calaretii întregii ostiri a lui Faraon, care intrase dupa Israeliti în mare, si nu a ramas nici unul dintre ei.
29. Fiii lui Israel însa au trecut prin mare ca pe uscat si apa le-a fost perete la dreapta si stanga lor.
30. Asa a izbavit Domnul în ziua aceea pe Israeliti din mainile Egiptenilor; si au vazut fiii lui Israel pe Egipteni morti pe malurile marii.
31. Vazut-a Israel mana cea tare pe care a întins-o Domnul asupra Egiptenilor, si s-a temut poporul de Domnul si a crezut în Domnul si în Moise, sluga Lui.
.