Dumnezeiescul si sfantul canon al Apostolilor pe cei ce se taie pe sine insusi ii judeca de sinucigasi; si fiind ierei, ii cateriseste; iar nefiind ierei, ii opreste de la inaintarea la preotie; clar este ca din cauza aceasta s-a hotarat ca daca cel ce se taie pe sine este sinucigas, apoi cel ce taie pe altul ucigas este. Caci cu dreptate l-ar privi cineva pe unul ca acesta chiar ca pe un violator al fapturii insasi. Pentru aceasta Sfantul Sinod a hotarat ca, daca vreun episcop, ori presbiter, ori diacon s-ar pari ca castreaza pe cineva, sau cu mana sa proprie, sau prin porunca, acela sa se supuna caterisirii, iar de ar fi mirean, sa se afuriseasca; afara de cumva cazand in vreo boala ar fi silit sa taie membrul cel ce patimeste. Ca precum canonul prim al sinodului de la Niceea pe cei ce in boala sau chirurgisit nu-i pedepseste din pricina bolii, asa si noi nu osandim pe preotii cei ce poruncesc a se face eunuci cei bolnavi, dar nici pe mirenii cei ce intrebuinteaza mana lor proprie la taiere nu-i invinovatim; caci aceasta o socotim vindecare a bolii, iar nu ca viclenie impotriva creatii sau ca violare a fapturii.
Aboneaza-te la newsletter
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.