Prefata

• Inainte »

stim daca toti romanii s-au mai rugat, au postit, au cinstit sarbatorile, dar stim ca aproape toti, cu foarte rare exceptii, si-au botezat copii, s-au cununat in biserica, si-au inmormantat parintii si i-au pomenit dupa randuiala crestineasca. De multe ori toate acestea se faceau numai in virtutea traditiei. Aceasta fidelitate fata de traditia si de credinta mosilor si stramosilor - este o virtute incontestabila a romanilor si oricum laudabila. Romanii s-au indepartat de Biserica, au uitat si neglijat multe din randuielile vietii crestinesti, dar nu s-au lepadat de ea. Nu a fost putin lucru. Slava Domnului pentru toate! Cu timpul insa multi dintre noi am pierdut sensul, rostul acestor lucruri, nu mai stim de ce se savarsesc, cand, cum, nu mai stim ce trebuie sa facem cand ni se naste un copil, cand este cineva bolnav, cand trebuie sa botezam, cand trebuie sa cununam sau sa ne cununam, cand trebuie sa mergem la biserica. Nu mai stim ce trebuie sa facem cand intram in biserica, de ce aprindem lumanari, care este randuiala slujbelor, ce trebuie sa facem cand cineva din familia noastra se apropie de moarte, ce trebuie sa pregatim pentru inmormantare, cum si de ce ne spovedim si cate alte lucruri care altadata faceau parte din viata de fiecare zi a romanilor, erau cunoscute de toata lumea, iar acum par a fi greu de inteles. E bine sa le facem pentru ca asa am mostenit de la parintii nostri, e bine sa respectam traditia, dar e mai bine sa si intelegem, cu un efort minim, rostul acestor lucruri care constituie esenta spiritualitatii si a culturii noastre crestine, continutul vietii crestinesti. Ca preot si ca teolog m-am confruntat in ultimii ani cu nevoia tot mai acuta, exprimata insistent de cei din jurul meu, de a intelege intreg complexul de randuieli, acte, gesturi, obiecte legate de Biserica si de viata crestina. Oamenii, mai ales tinerii, vor sa stie ce se intampla si care este rostul celor ce se intampla in Biserica si in viata crestinului. Ce trebuie, sa facem si de ce trebuie sa facem anumite lucruri. A sosit timpul sa stim mai multe despre identitatea noastra de crestini si mai ales despre viata noastra crestineasca, sa intelegem lucrurile pe care le facem. Sunt lucruri simple, comune, care nu cu mult timp in urma nici nu trebuiau explicate pentru ca toata lumea le stia si le intelegea. De aceea ne-am hotarat sa elaboram un ghid practic pentru crestinul ortodox, in care ne propunem sa luam fiecare moment din viata" crestinului si sa aratam ce trebuie facut, cum trebuie, si de ce trebuie facut. Vom incerca sa explicam pe parcursul ghidarii si rostul obiectelor care fac parte din randuiala unui moment sau altul, a unei slujbe sau a alteia: ce este lumanarea, icoana, prescura, tamaia, cadelnita, candela, crucea, coliva, etc., pentru a intelege ca toate acestea nu sunt lucruri gratuite si fara sens, ei sunt manifestari autentice ale unui anume mod de viata foarte profund si coerent. Adeseori, pentru ca nu mai inteleg sensul lor, multi dintre conationalii nostri si inca nu cei mai simpli, ajung chiar sa fie deranjati de ele, sa le dispretuiasca si sa le considere anacronice, zambind compatimitor la adresa celor care traiesc inconjurati de acestea. Cred ca este suficient sa subliniez inca odata faptul ca tot ceea ce constituie spatiul bisericesc, viata bisericeasca si viata crestineasca, intreg complexul de acte, obiecte, slujbe, randuieli, bogatia extraordinara de obiceiuri legate de viata crestina exprima un mod de viata foarte constient si coerent, un anume mod de a trai, reprezinta o cultura anume, expresie a unui mod de trai, la randul sau intemeiat pe o credinta extrem de profunda si unitara, pe o filozofie de viata explicita. Ma intreb adeseori cum a fost posibil sa ne ignoram atat de mult propria cultura si spiritualitate? Sa ne preocupe insistent traditiile si obiceiurile celor mai neinsemnate triburi si popoare ale pamantului, sa ne socotim ignoranti necunoscand culturi demult apuse, sa ne rusinam daca nu cunoastem cultura miceniana, traditiile indienilor sau religiile naturiste ale triburilor africane, dar sa nu consideram ignoranta necunoasterea propriei spiritualitati si culturi. Sa nu ne rusinam in nici un fel de faptul ca nu stim care este rostul crucii de la mormant intr-o tara presarata de cruci si in care inca nu se inmormanteaza nimeni fara cruce la capatai, de faptul ca nu stim cand se aprind si de ce se aprind lumanari de cetatenii unui popor in casa carora nu lipseste inca lumanarea; sa nu ne imputam faptul ca nu raspundem la permanenta provocare pe care o constituie miile de biserici de care ne izbim cu privirea numai la cativa pasi de la iesirea din casa oriunde ne-am afla in aceasta tara s.a.m.d.

Ce ne opreste oare sa gandim pana la capat in fata acestor provocari si sa ne intrebam ce finalitate au toate acestea, spre ce conduc ele, care este rostul lor? Sa fie numai o simpla amagire a celor mai slabi? Sa fie aceasta cultura inca vie, cu o istorie de doua mii de ani, rodul unor inchipuiri, al unor amagiri? Nu merita filozofia de viata, crezul care a nascut aceasta civilizatie, care este, vrem sau nu vrem, a noastra, macar atata atentie si interes cat filozofiile moarte care nu au dat nastere nici unei culturi, dar care si-au facut loc in istoria filozofiilor?

Incercarea noastra aici are in vedere explicarea lucrurilor si a rostului lor pentru cei care isi asuma calitatea de crestin si vor sa duca o viata crestineasca, invitandu-i ca intr-o perioada de libertate sa faca acest lucru cat mai constient si mai responsabil, dar si pentru cei care se tin departe de viata si spiritualitatea crestina, fie de pe o pozitie critica fie de pe una indiferenta. Metoda adoptata este cea intuitiva. Plecand de la lucruri, gesturi, acte concrete, vom incerca sa le descriem cat mai clar si complet si apoi sa aratam care este sensul lor, ce rost au ele in viata noastra, de ce este nevoie sa le facem. De altfel este vorba de un ghid practic. Se va referi la aspectele practice, la ceea ce facem, la ceea ce avem de facut. Aspectul teoretic va interveni numai cand vom explica rostul lucrurilor. Avem in vedere si faptul ca, din ignoranta au aparut si multe greseli, multe inovatii nejustificate care nu-si au locul si nici rostul. Toate acestea trebuie corijate, sau inlaturate, dupa ce vom explica si vom intelege de ce nu-si au locul in viata crestinului.

Inca o mentiune: ne vom limita la aspectele principale ale vietii Bisericii si ale crestinului, la ceea ce constituie trunchiul, fondul principal, convinsi fiind ca odata initiati in aspectele cele mai insemnate, ne va fi usor sa ne orientam singuri in lucrurile de amanunt.

Se intelege ca un ghid practic este o prima abordare a realitatilor despre care acesta vorbeste. Prin urmare, ea nu poate fi exhaustiva si foarte profunda. Cei care doresc sa aprofundeze lucrurile vor gasi astazi o bibliografie bogata.

Iubite cititorule,

Cele ce urmeaza a citi in aceasta cartulie nu constituie pentru tine obligatii sau datorii. Daca le vei considera astfel iti va fi greu sa le urmezi si, in plus, te vei afla mult in afara adevarului. Dimpotriva, ele sunt tot atatea daruri, sanse sau posibilitati ce ti se ofera pentru a-ti face viata mai adevarata si mai buna. Tot ceea ce alcatuieste viata crestineasca a omului, toate slujbele, rugaciunile sunt spre folosul celui ce le savarseste si pentru care se savarsesc. Biserica este spatiul libertatii, al darului si al chemarii. Ramane ca fiecare dintre noi, pentru a beneficia de darurile sale dumnezeiesti, sa raspunda chemarii si sa primeasca darul si binecuvantarea lui Dumnezeu.