CAPITOLUL 69

• « Inapoi

VIATA LUI AVVA PALADIE SI A UNUI CALUGAR TESALONICIAN NUMIT DAVID

Ne-am dus in Alexandria, eu si calugarul Sofronie, inainte de calugaria sa, la avva Paladie, barbat iubitor de Dumnezeu si rob al Lui, care isi avea manastirea lui in Litazomeno. Si la-m rugat sa ne spuna un cuvant folositor sufletului. Si batranul a inceput sa ne spuna:

- Copiilor, timpul de aici este scurt. Sa luptam si sa ne nevoim aici putin, ca sa ne bucuram mai mult de mari bunatati in veac. Uitati-va la mucenici, uitati-va la cuviosi, uitati-va la asceti , cum au suferit ei ca niste viteji! Vremile trecute i-au cunoscut, iar noi ii admiram pentru rabdarea lor. Fiecare din cei care aud despre ei marturisesc cu mare admiratie despre rabdarea fericitilor mucenici, rabdare care intrece firea omeneasca. Unora li s-au scos ochii, altora li s-au taiat madularele, unora mainile, altora picioarele, pe altii i-a ars focul deodata iar pe unii incetul cu incetul; altii au fost inecati in rauri iar altii in mare; pe unii i-au sfasiat de vii fiarele salbatice ca pe niste facatori de rele, iar pe alti prin noi mestesuguri, i-au mancat inainte de a murii, pasarile rapitoare. Si intr-un cuvant, cine ar putea sa spuna toate felurile de chinuri nascocite impotriva lor, pe care vrajmasul drac le-a adus impotriva mucenicilor si ascetilor iubitori de Dumnezeu si pe care le-au rabdat si s-au luptat cu ele? Prin barbatia sufletului au invins slabiciunea trupului. Au nadajduit ca bunatatile viitoare sunt mai de pret decat chinurile prezente. Pe acelea le-au asteptat si le-au primit. Aceasta purtare a lor a aratat taria credintei lor in doua chipuri: pe de o parte ca au suferit cu barbatie extraordinarele chinuri ale trupului , pe care diavolul, dusmanul nostru, le-a adus impotriva lor.

Asadar, daca vom suferi chinurile si cu ajutorul lui Dumnezeu le vom rabda, vom fi gasiti cu adevarat iubitori de Dumnezeu, iar Dumnezeu va lupta impreuna cu noi si ne va usura mai mult chinurile. Cunoscand asadar vremurile in care traim si stiind copii si de ce lucrare vom avea nevoie, sa ne folosim de pocainta cea buna , ca sa ajungem temple ale lui Dumnezeu. Daca lucram asa vom avea parte de-o cinste nu mica in veacul viitor.

Si ne mai spunea iarasi avva Paladie:

Sa ne aducem aminte de Cel care nu avea unde sa-si plece capul. (Matei, VIII)

* * *

Spunea iarasi batranul:

Necazul, dupa spusa apostolului Pavel, da nastere la rabdare (Romani V, 3). Sa facem deci mintea noastra in stare sa primeasca Imparatia Cerurilor.

* * *

Spunea iarasi:

Sa nu iubim copii , lumea si cele din lume (I Ioan 2, 15).

Sa avem grija de ganduri; acesta este un leac care duce la mantuire.

* * *

L-am intrebat noi pe avva Paladie:

- Fii bun parinte si spune-ne ce pricina si ce ganduri te-au facut sa te calugaresti?

Batranul era din Tesalonic si ne-a povestit:

- In tara mea, ca la trei stadii departare de zidurile orasului era un monah care statea zavorat in chilia sa. Acest barbat foarte virtuos, milostiv si infranat, era de fel din Mesopotamia si se numea David. A stat inchis in chilia lui saizeci de ani. Din pricina barbarilor, zidurile orasului erau pazite de ostasi. Intr-o noapte ostasiicare pazeau zidul din partea in care se afla chilia calugarului, vad ca prin toate ferestrele chiliei calugarului iesea foc. Soldatii au crezut ca barbarii au dat foc chiliei. Cand s-a facut ziua, soldatii au iesit si s-au dus la chilia batranului; au gasit insa pe batran nevatamat si chilia intreaga si s-au minunat. Noaptea urmatoare au vazut acelasi foc in chilie. Lucrul acesta s-a intamplat nopti de-a randul. Si s-a aflat asta in tot orasul si tinutul acela, incat multi oameni privegheau noaptea pe zid ca sa vada focul. Asa s-a intamplat pana la moartea batranului. Vazand deci aceasta minune nu odata ci de mai multe ori, mi-am zis in sine-mi: Daca Domnul daruieste robilor sai in lumea aceasta o astfel de slava, cat de mare va fi slava in veacul ce va sa vie, cand fata lor va straluci ca soarele!

Aceasta a fost fiilor, pricina care a facut sa ma calugareasc.

• « Inapoi