Sfantul Fanurie
 

Sfantul Fanurie - viata si patimirea



Viata

Sfantul, nu se stie cand s-a dus spre Domnul, caci nu se stie cand i s-a taiat capul si nici numele cetatii nu s-a retinut. In anul 1500 d. Hr. niste pastori pasteau turmele in valea unor munti prapastiosi, in tot acest timp, varful celei mai grozave rapi era luminat de o lumina care nu s-a stins tot timpul.

Cand pastorii si-au facut bani suficienti, s-au gandit sa se intoarca la casele lor, din mare departare fiind fiecare, dintre cei mai curajosi, banuind ca in varful acelui munte era o comoara, s-au legat cu franghii groase si ceilalti i-au ajutat si s-au suit la acea inaltime. Era acolo o pestera, in care erau sfintele moaste, si ardea o faclie mare, aceea pe care o vazusera tot timpul pastorii, iar pe pieptul sfintelor moaste era o piele de dobitoc pe care era scris cu ceva tare toata viata Sfantului Mare Mucenic Fanurie pe care o redam mai jos.


In cetatea parintilor acestui sfant era un mare negustor - tatal acestui sfant - cel mai bogat din acele locuri, care avea 13 baieti dintre care cel mai mare era Fanurie, care avea atunci 12 ani.

Si cum era obiceiul locului, acesta urma filosofia; era bland, silitor la carte, foarte milostiv, dar era pagan ca si intreaga lui familie. Mama lui era buna si frumoasa, avea tot ce-i trebuie, dar nu voia sa stie despre treburile si averea sotului ei. Intr-o zi, inapoindu-se cu multi bani si lucruri, sotul ei a fost atacat, ucis si jefuit, iar datornicii indata ce au auzit aceasta, desi ei aveau de dat, au venit sa ceara ce nu li se cuvenea. Astfel, in scurt timp, mama lui a ramas saraca, locuind intr-o bucatarie, dar si acolo ea era napastuita, fara nici un mijloc de a se hrani cu cei 13 copii.

Intr-o zi Fanurie a povestit de mama sa unui copil, ca mama sa era o sfanta pentru ca toata ziua plange si se roaga, dar ca ei, copiii, au mancare si sunt ingrijiti, insa nu stie de ce mama lui se imbraca in haine tot mai saracacioase. Ei, copiii nu o suparau, dar ea plangea toata ziua. Atunci prietenul sau i-a spus urmatoarele: "Bine, bine, pazeste tu pe mama ta intr-o seara si sa-mi spui mie a doua zi cand ne vom vedea la scoala daca e sfanta sau nu."


Atunci copilul Fanurie a pandit-o si seara dupa ce mama sa le-a dat sa manance si i-a culcat pe toti, fiind sigura ca toti copiii ei dorm, si-a spalat fata, s-a uns cu aromate, si-a pus valul si haine scumpe cum nu mai vazuse niciodata Sfantul Fanurie si a plecat. Copilul a urmarit-o si a vazut-o ca a intrat intr-un local de noapte, de petrecere, unde majoritatea oamenilor din local erau beti. Mama lui juca in acest local si avea primul numar, in timpul jocului canta plangand, caci n-ar fi vrut copiii sa afle prin ce sacrificii le castiga hrana de toate zilele, ca sa fie cu ei. Iar oamenii din local o credeau beata si in aceasta stare in care se afla era mai mult decat frumoasa. Atunci Fanurie s-a apropiat de tribuna si a strigat o data tare:


"Mama!" La glasul copilului, mama, de groaza si de durere ca a fost descoperita de fiul ei cel mai mare, a cazut jos. Plecand din local, Fanurie a parasit cetatea si s-a dus la malul unei ape mari, care curgea in apropierea acelei cetati - nu cu putine greutati, caci isi zdrobise picioarele de pietre in fuga lui disperata.

La malul apei, a vazut niste pastori care voiau sa treaca pe celalalt mal cu o corabie. El i-a rugat atunci sa-l treaca si pe el dincolo. Pastorii plecand in ale lor, Fanurie a ramas singur pe tarm. in acea pustietate salasluia un pustnic batran care de 65 de ani nu mai vazuse chip omenesc, fiind foarte imbunatatit si placut Domnului, care dandu-i un toiag Domnul, i-a zis: "Du-te repede la malul apei si ia de acolo pe placutul Domnului Dumnezeu Fanurie, ca fiind ales de Domnul, sa fie ajutator celor in nevoi. Desi de la chilia sfantului si pana la malul apei era cale de trei zile, avand de coborat un munte foarte aspru - prin puterea lui Dumnezeu - sfantul a ajuns langa Fanurie, dupa o ora si a spus copilului: "Vino la mine Fanurie!" Iar copilul auzind numele sau a raspuns: "Au tu ai cunoscut pe tatal meu?" Apoi a mai zis asa: "Daca ai fi cunoscut tu pe mama mea, mai bine as fi ramas aici sa ma manance fiarele salbatice".

Sfantul mirandu-se intru sine, a tacut. Si iarasi, prin minune, au suit muntele cel cumplit intr-un ceas, drum care cu piciorul nu se putea face decat in opt zile, fiind foarte stancos si prapastios.

Aici, in pestera sfantului celui batran, a trebuit sa se lupte cu asprimea firii lui Fanurie, ca sa-l faca crestin si totodata, ca sa-l faca sa ierte pe mama sa. Dupa botezare, Fanurie a fost slobozit sa se duca in cetate ca sa ia iertaciune de la mama sa si sa vada cum este situatia fratilor sai. Dar, inapoindu-se in cetate, a aflat ca mama lui nu cazuse lesinata, ci chiar moarta in acea noapte, iar fratii sai, dupa ce a fost ingropata ea, s-au impartit intre neamuri, fara sa stie unde se gaseste fiecare. Fanurie s-a intors inapoi in pustie, nemaiavand nici o legatura cu cele lumesti.

Si atat a sporit in cele duhovnicesti dupa aceea, intrecand chiar pe acel sihastru cu post si rugaciuni, si era atat de milostiv, ca facand si lucrand ogoarele, alerga adunandu-le si hranea pe drumeti, aducand pe spatele sau si apa de baut. Hrana lui, la inceput, timp de trei ani, a fost din trei in trei zile, mancand atata paine muiata cat lua cu doua degete dintr-o sticla, stapanindu-se mult, a nu lua nici apa, iar dupa aceea, a inceput a manca, numai sambata si atunci destul de putin.

El se impartasea des cu Dumnezeiestile Taine, cerceta pustnicii din acea pustie, si se ostenea mult, pentru a cara cu mainile atat radacini pentru hrana, cat si sa scoata pietre, de pe prea putinul pamant din preajma chiliei lor pustnicesti - semanand putine legume si cine va putea spune privegherile lui de toata noaptea, arsita si gerul, caci coliba lui fiind dincolo de munte, nu avea acoperis, cerand Domnului Dumnezeu, ca prin a-ceasta rabdare, sa-i dea si lui, dincolo de moarte, un acoperis in cerul Sau cel dumnezeiesc.

Si atata milostenie avea, incat si pe fiarele care se atacau intre ele, le impaca, ingrijindu-le, daca erau ranite si aranjandu-le culcusuri bune, ca nu de putine ori, l-a gasit parintele lui (pustnicul), culcat alaturi de vreun sarpe mare, care in timpul somnului lui Fanurie il pazea in gura vizuinei ca sa nu-l atace vreo alta fiara.

De asemenea, el avea darul, ca cei ce sunt atacati de multe fiare de prin pustietati, sa le certe pe ele si sa le porunceasca lor a se salaslui mai departe intr-o prapastie si sa nu mai supere pe vreun om, incat si fiarele cele mai de temut, cand erau atacate de om sau de alta fiara mai puternica, desi nu aveau grai, intorceau ochii spre coliba lui Fanurie si indata erau scapate. Deci s-a facut iubit de toate pustiile, din imprejurimi si mai departe, iara toti locuitorii pustiului multumeau lui Dumnezeu ca le-a trimis lor pe acel tanar prea imbunatatit, care si fiarele le imblanzeste si pe oameni ii tamaduieste.

Era in apropierea acelei pustii, o cetate mare si frumoasa, cu oameni foarte inrautatiti si plini de boli si lucruri necurate. La rugaciunea celor buni, a fost chemat sa se duca si sa ajute in neputinte si in boli sfantul, desi, nu voia sa paraseasca pustia, totusi pentru locurile celor nevoiasi si pentru rugamintea cuviosilor pustnici de a-i milui, de a-i mangaia si de a-i tamadui, s-a supus si s-a dus in acea cetate.

Si cine va spune marea lui bunatate catre cei saraci, in special catre vaduve si orfani, gandindu-se la fratii Iui si la mama lui, ca niciodata, o rugaminte a acestora nu a ramas neascultata, vindecand bolile cele mai cumplite, dregand si indreptand ochii orbilor, ajutand surzilor sa auda, precum si mutilor din nastere, numai cu rugaciunea sa, cu lacrimi, catre Dumnezeu, nemancand niciodata pana nu se implinea rugaciunea, neodihnindu-se pe patul sau si multe siroaie de lacrimi varsa, ca si hainele si le uda de la lacrimi. Caci asa spunea fericitul si preafericitul: "Miluieste, Doamne, pe acesti necajiti, ca zidirea Ta sunt, deschide ochii, ca sa vada frumusetea cerului Tau si lumina zilei, si sa nu mai fie ei cu picioarele zdrobite de pietre, nici cu rusinea neamului lor".

Asemeni, cu lacrimi multe, se ruga pentru muti, pentru care spunea: "Deschide buzele lor cele inchise, lumineaza-le mintea, ca sa Te slaveasca pe Tine, si cu buzele lor sa sarute chipul Tau cel nefacut de mana si cu lacrimi sa spele intrarile in biserica, ca astfel sa se proslaveasca numele Tau cel sfant".

Iar pentru surzi se ruga cu mai multe lacrimi zicand: "Auzi-ma pe mine, Doamne, in ceasul acesta, de acum si cerceteaza si deschide auzul robilor Tai, ridica greutatea neauzirii, ca auzind sa auda glasul clopotelor Tale cele sfinte, sunetele rotilor si toate sunetele de pe pamant.

Si atat de mare era rugaciunea lui catre Dumnezeu si plangerea, ca uneori, si paganii plangeau auzindu-i rugaciunile si vazandu-i lacrimile.

Deci un an de zile a mers in toate laturile cetatii, vindecand, mangaind si botezand si invatandu-i dreapta credinta, iar diavolul, uratorul binelui, foarte s-a maniat, fiindca toti robii lui ii luasera si-i indreptasera minunatul Fanurie, si prefacandu-se intr-un tanar strain s-a prezentat la imparatul acelei cetati, spunandu-i ca un tanar s-a salbaticit, spunand minciuni, despre sfantul, ca doreste ca toata cetatea sa fie de partea lui si pe imparat sa-l inlature si ca toate cele faptuite de el, nu sunt cu puterea lui Dumnezeu, ci cu vraji, ca poporul sa fie cu el si sa poata inlatura pe imparat".

.................................................. .....
Sfinte Mare Mucenic Fanurie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi !

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...rea-73089.html

Cuviosul Pimen - 27 august
 

"Cuviosul Pimen era de neam egiptean. El, luand pe cei sapte frati ai lui, s-a dus in una din manastirile vietuitorilor din pustia Egiptului si s-a facut monah impreuna cu dansii. Dupa citiva ani, maica lor vaduva, pornindu-se din fireasca dragoste catre fiii sai, s-a dus la dansii, voind sa-i vada; dar nu s-a invrednicit de vederea fetei lor. Ducandu-se ea la biserica, astepta venirea lor; dar cand ei au venit la biserica si ea li s-a aratat lor, atunci ei au fugit inapoi si, intrand in chilie, au incuiat usa. Apropiindu-se ea de usa, a inceput a bate si a-i striga de afara, plangand cu umilinta. Dar ei nu i-au deschis, nici nu i-au raspuns. Femeia plingand mult la usa chiliei lor, a auzit-o parintele Anuvie, fratele lor cel mai mare, si, intrand la dansii pe alta usa, a zis catre Pimen: Ce sa facem cu batrana aceasta care plinge si nu se duce de aici?"
http://www.crestinortodox.ro/calenda...pul-36113.html

http://www.ziarullumina.ro/imagine.p...ile0104148.jpg

30 august - Sf. Mitropolit Varlaam - un moment luminos in cultura romana
 

http://www.istoria.md/uploaded/poze/...Varlaam_2p.jpghttp://www.crestinortodox.ro/diverse/mitropolitul-varlaam-sfintenie-cultura-69495.html

In vremea lui s-a tiparit Cazania lui Varlaam, prima carte tiparita in limba romana in Moldova.

Astazi, 4 septembrie, se face si pomenirea Sfantului Proroc Moise, cel ce a scos poporul iudeu din robia egipteana si care, potrivit Traditiei, a scris primele cinci carti ale Vechiului Testament sau Pentateuhul.

Viata si lucrarea Sfantului Proroc Moise ne arata inca o data ca Dumnezeu le alege "pe cele slabe ale lumii ca sa le rusineze pe cele tari". Moise insusi spune despre sine: "eu nu sunt om indemanatic la vorba, ci graiesc cu anevoie si sunt gangav". Pe acestui om gangav l-a alege Dumnezeu, ii decopera taine minunate si prin el lucreaza minuni.

O cantare bisericeasca trimite la acest fapt: "Cu dumnezeiescul nor acoperit fiind gangavul, a scris Legea cea de Dumnezeu insuflata. Ca scuturand tina de pe ochiul mintii vede pe Cel ce este si se invata cunostinta Duhului, cinstind cu dumnezeiestile cantari".

Acest tropar arata lucrarea minunata si mai presus de fire pe care Duhul Sfant o savarseste cu oamenii spre slava lui Dumnezeu. Caci Duhul "pe cele neputincioase le vindeca si pe cele cu lipsa le plineste".

Sfantul Mucenic Vavila - 4 septembrie)
 

Tot astazi se cinsteste si Sfantul Mucenic Vavila, despre care Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca era "om mare si slavit, daca poate fi numit om".

Sfantul Mucenic Vavila a fost Episcop al Antiohiei in timpul imparatului Numerian. Acest imparat a ramas in istorie ca un om crud, ucigand cu mana lui mai multi copii nevinovati, printre care si pe fiii Hristodulei, o femeie crestina nobila. Acesti copii il aveau ca parinte duhovnicesc pe Sfantul Vavila si se numeau: Urban - 10 ani, Prilidian - 9 ani, Hippolinus - 7 ani.

Sfantul Vavila nu-i permite imparatului Numerian sa intre in locul in care se aflau la rugaciune crestinii, spunandu-i ca fiind idolatru nu are voie sa intre acolo unde se slaveste numele Adevaratului Dumnezeu. Imparatul se razbuna pe Sfantul Vavila si dupa mai multe chinuri da porunca sa i se taie capul.

Sfantul Ioan Gura de Aur ii inchina Sfantului o omilie in care spune: "Oare de cine sub soare s-ar fi putut teme acest barbat sfant, el care fara frica si cu atata autoritate l-a certat chiar pe criminalul imparat?… El i-a invatat cu aceasta pe toti imparatii sa nu indrazneasca a se intinde dincolo de autoritatea incredintata lor de Dumnezeu, si de asemena a aratat clerului cum sa isi foloseasca propria lor autoritate".

Sfantul Mucenic Vavila - 4 septembrie
 

Tot astazi se cinsteste si Sfantul Mucenic Vavila, despre care Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca era "om mare si slavit, daca poate fi numit om".

Sfantul Mucenic Vavila a fost Episcop al Antiohiei in timpul imparatului Numerian. Acest imparat a ramas in istorie ca un om crud, ucigand cu mana lui mai multi copii nevinovati, printre care si pe fiii Hristodulei, o femeie crestina nobila. Acesti copii il aveau ca parinte duhovnicesc pe Sfantul Vavila si se numeau: Urban - 10 ani, Prilidian - 9 ani, Hippolinus - 7 ani.

Sfantul Vavila nu-i permite imparatului Numerian sa intre in locul in care se aflau la rugaciune crestinii, spunandu-i ca fiind idolatru nu are voie sa intre acolo unde se slaveste numele Adevaratului Dumnezeu. Imparatul se razbuna pe Sfantul Vavila si dupa mai multe chinuri da porunca sa i se taie capul.

Sfantul Ioan Gura de Aur ii inchina Sfantului o omilie in care spune: "Oare de cine sub soare s-ar fi putut teme acest barbat sfant, el care fara frica si cu atata autoritate l-a certat chiar pe criminalul imparat?… El i-a invatat cu aceasta pe toti imparatii sa nu indrazneasca a se intinde dincolo de autoritatea incredintata lor de Dumnezeu, si de asemena a aratat clerului cum sa isi foloseasca propria lor autoritate".

5 Septembrie - Sf. Prooroc Zaharia
 

http://oca.org/GetImageDetail.asp?IP...phet0010%2Ejpg

Sfântul Prooroc Zaharia - preot la Templul din Ierusalim, soțul Sf. Elisabeta și tatăl Sf. Prooroc și Înainte-mergător Ioan Botezătorul - este sărbătorit în data de 5 Septembrie. Soția sa, Sfânta Elisabeta, era sora Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria. O familie de Sfinți !!

http://oca.org/FeastSaintsViewer.asp...=1&FSID=102502

13 septembrie - Sf. Mc. Corneliu Sutasul
 

1. Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaş, din cohorta ce se chema Italica,



2. Cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui şi care făcea multe milostenii poporului şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna.
3. Şi a văzut în vedenie, lămurit, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu, intrând la el şi zicându-i: Corneliu!
4. Iar Corneliu, căutând spre el şi înfricoşându-se, a zis: Ce este, Doamne? Şi îngerul i-a zis: Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu....



Continuarea pasajului biblic si viata acestui sfant, primul pagan care a fost crestinat si cu care s-a inceput crestinarea non-evreilor - http://www.parohia-balta-alba.ro/pag...e=stanga%20sus


Rugaciunea sfantului, de dinainte de mutarea sa la Domnul:

Apoi, invatandu-i pe ei din destul, a auzit un glas din cer, zicand catre dansul: "Corneliu, vino la Mine, ca iata s-a gatit tie cununa dreptatii!" Aceasta auzind-o Corneliu, indata s-a intors la rugaciune si plecandu-si genunchele a zis: "Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce m-ai invrednicit pe mine a pazi credinta, a savarsi nevointa si a birui pe cel potrivnic, multumesc Tie de toate. Inca ma rog tie Doamne, cauta spre robii tai din inaltimea cea sfanta a Ta si milostiv sa fii lor. Intareste-i pe dansii in credinta, imputerniceste-i in nevointa, sporeste-le lor in pazirea sfintelor Tale porunci, ca neincetat sa slaveasca Prea Sfant Numele Tau, acum si in vecii vecilor". Si toti zicand: "Amin!" si-a dat cu bucurie duhul sau in mainile Dumnezeului Celui ce la cer l-a chemat pe el.

Pomenirea Sfintei Cuvioase Maria din Tars - 14 septembrie
 

Ea mai inainte a dus o viata plina de desfranari. Doi monahi care calatoreau spre Tars au ramas odata la hanul ei. Cand Maria a vrut ca sa ii intampine si s-a apropiat de ei, monahii au certat-o si au impins-o la o parte ca pe o necurata. Atunci Maria s-a tulburat, si-a vazut iadul vietii ei, si s-a pocait cu amar. Monahii au luat-o si au dus-o la o manastire de femei, unde Maria s-a nevoit in cele mai aspre postiri si nevointe pana la adanci batraneti. Pe ea a invrednicit-o Dumnezeu de darul facerii de minuni inca din timpul vietii. Sfantul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida

Sfanta Mucenita Sofia si fiicele sale, Pistis, Elpis si Agapis
 

Sfanta Mucenita Sofia si fiicele sale, Pistis, Elpis si Agapis sunt praznuite pe 17 septembrie. Au vietuit in Italia si au patimit in timpul domniei lui Adrian (117-138). Sofia, nume grecesc, inseamna intelepciune. Ea a avut trei fiice pe care si le-a botezat cu numele celor trei virtuti teologice: Pistis - credinta, Elpis - nadejde si Agapis - dragoste.

Prefectul provinciei, Antioh, le-a denuntat imparatului Adrian ca sunt crestine. Imparatul le-a poruncit sa aduca jertfa zeitei Artemis. Pentru ca au refuzat, imparatul a poruncit sa fie omorate doar fiicele, ca mama sa sufere mai mult, nu doar chinurile pedepselor ci si pierderea fiicelor. Fetele au fost martirizate in anul 137. Cand au primit moartea Pistis avea 12 ani, Elpis 10 ani si Agapis noua ani.
http://www.crestinortodox.ro/calenda...is-121233.html

22 Sept
 

Astăzi îl sărbătorim pe Sfântul Ierarh Teodosie de la Brazi.

http://str2.crestin-ortodox.ro/foto/...brazi_w180.jpg

Sfântul Ierarh Teodosie s-a născut în prima jumătate a sec. al XVII-lea, în ținutul Vrancei. A intrat de tânăr în monahism. Datorită culturii sale, este numit secretar la cancelaria mănăstirii Bogdana. Ulterior va ajunge episcop, și mitropolit al Moldovei, pentru puțină vreme.

Mai multe puteți citi aici: http://www.crestinortodox.ro/stiri/c...azi-96865.html

Pomenirea Sfantului Nou Mucenic Ioan din Konita, Albania - 23 septembrie
 

Ioan acesta a fost musulman din parinti musulmani. Vazand in felurite locuri si imprejurari puterea mai presus de intelegere a credintei crestine, el a voit sa primeasca Sfantul Botez. Din aceasta pricina a fost denuntat inaintea unui tribunal musulman. Torturat bestial de catre turci la Aitolia, pentru marturisirea lui crestina, el a fost decapitat la anul 1814. Inaintea executiei loan a strigat: Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta!
Sfantul Nicolae Velimirovici

24 Septembrie
 

Asa cum am mai amintit si pe celalalt topic, ziua de astazi nu trebuie sa treaca fara sa mergem cu gandul la Sfantul Siluan Athonitul, pe care eu il gasesc fara egal, in harul de a transmite pace in suflt si nadejde in mantuire. Din toata inima recomand citirea sau ascultarea scrierilor lasate de el, si poate astfel in sufletul nostru ostenit de cautari si incertitudini, va avea loc o imensa schimbare...

Nu știam că îl sărbătorim astăzi 24 Sept pe Sfântul Siluan Athonitul. Mulțumim pentru aducerea la curent.

Are antiecumenism un citat foarte frumos al sfântului, pus la semnătură. Te unge pe suflet !

"Dumnezeu – o iubire de care nu te poti satura.Domnul este blând şi milostiv şi bun, şi atunci când sufletul îl cunoaşte, el se minunează şi zice: „Ah, ce Dumnezeu avem!" Când sufletul învaţă iubirea de la Domnul, atunci îi este milă de întreaga lume, de fiecare făptură a lui Dumnezeu şi se roagă ca toţi oamenii să se pocăiască şi să primească harul Duhului Sfânt.“

http://commons.orthodoxwiki.org/imag...ilouanicon.jpg

Probabil voi plictisi pe unii care au mai vazut si altadata recomandarea mea catre invataturile lui. Tot ce am gasit si am putut inregistra MP3 din Sf Siluan (si catre care fac trimitere in semnatura mea) ascult in orice imprejurare, iar acest citat la fel ca multe alte fragmente, ma umple de nadejde si bucurie. Tocmai de aceea eu l-am numit un Sfant fara egal. Pentru ca nici un alt sfant nu reuseste sa te apropie atat de mult de ceea ce ar trebui sa devina orice crestin. El ARE acea caldura si blandete pe care sunt convins ca insusi Mantuitorul o avea atunci cand predica multimilor.

Mă folosesc de acest prilej pentru aţi mulţumi pentru înregistrările la care faci trimitere în semnătură, eu le-am ascultat mai demult şi mi-au plăcut foarte mult. Între timp am mai şi citit câte ceva, însă ultima carte (între iadul deznădejdii ...) am lăsat-o neterminată, din lipsă de timp, dar şi pentru că mi s-a părut de un nivel mult prea înalt pentru mine şi m-am îndreptat către lecturi mai de începători. N-am să deznădăjduiesc însă - aşa cum învaţă sfântul - şi am să reiau lectura de unde am lăsat-o, măcar pentru blândeţea şi căldura care se simt în fiecare pagină. Poate, poate, se mai prinde ceva. :)

Mesajul tau ma bucura mult. Sunt convins ca in timp, vei reusi sa faci ce ti-ai propus. Legat de aceasta, adaug un link unde fiecare poate sa gaseasca acea lectura despre care vorbesti: "Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei". Poate printre cei care intra pe aici, sunt destui care merg zilnic cu autobuzul, tramvaiul sau metroul, iar aceste randuri le pot fi de folos in cautarile lor, avand astfel ce lectura. Un simplu "print", sau o salvare in format electronic si iata un mod binecuvantat de Dumnezeu pentru a ne petrece timpul "mort"...
Inca o data multumim pentru mesaj. Ai pus astfel "rod bun" in ogorul credintei tale.

Iata si link-ul: http://sfantulioancelnou.trei.ro/car...smereniei1.htm

Sfantul Antim Ivireanul - 27 septembrie
 

Astazi il praznuim pe Sfantul Antim Ivireanu, un sfant carturar de neam georgian, nascut in anul 1650 si adus in Tara Romaneasca in jurul anului 1690 de domnitorul Constantin Brancoveanu. Printre cunostintele sale se numarau: caligrafia, pictura, sculptura, limbile greaca, araba, turca. A condus tipografia de la Bucuresti si a infiintat o noua tipografie la Manastirea Snagov, unde a fost pentru o perioada staret. Este ales episcop al Ramnicului, iar in 1708 devine mitropolit al Tarii Romanesti.

Activitatea Sfantului Antim Ivireanu este impresionanta: a tiparit 30 de carti in limba greaca, 22 in romana, una in slavona, 6 slavo-romane, 2 greco-arabe, una greco-romana si una greco-slavo-romana, in total 63 de carti. Printre cele mai cunoscute au ramas Didahiile - 28 de predici rostite.

A fost arestat si condamnat la exil, apoi caterisit pe nedrept de Patriarhul ecumenic. A fost ucis de turci in drum spre Muntele Sinai (locul exilului) iar trupul sau a fost aruncat in raul Tungia.

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a trecut in randul sfintilor pe 21 iunie 1992.

Hramul Bisericii de la RUINA Chiajna: Acoperamintul Maicii Domnului
 

La Ruina Chiajna,in Biserica nou-construita (alaturi de Ruina),Duminica,30 sept 2012,la ora 16,oo va avea loc Vecernia,si luni Sfinta Litughie,cu Arhiereu -cel mai probabil,preasfintitul Varsanufie- in cintea Hramului Bisericii: Acoperaminul Maicii Domnului,unde sinteti asteptati,toti cei care puteti si aveti dragoste sa mergeti...de la capatul tramvaiului 11 ,cu masina 162,pina la Balastiera lui Erbasu', 2-3 statii -nu stiu sigur ca n-am socotit-,apoi,pe linga Balastiera ,pe jos,pina la ..RUINA.
Repet,pt cei care nu stiti,inca: la Ruina Chiajna, acum aproape 2 ani,au fost "detasati",de la M-rea Radu-Voda (Sf Nectarie,Bucuresti),2 preoti (calugari) : pr Athanasie si Gavriil,care s-au ostenit ,pentru ca la Ruina sa "rasara" aceasta Bisericuta. Intiiul Hram :Acoperamintul Maicii Domnului,si al-doi-lea: Sf Ioan Hozevitul.

Pomenirea Sfantului Ioan Kukuzel - 1 octombrie
 

El a fost de neam slav, din cetatea Dracha. El de foarte tanar a fost luat la scoala de muzica de la Constantinopol, unde s-a facut cel mai iubit cantaret al curtii imperiale. Dar temandu-se de lingusirile si laudele oamenilor, loan a fugit la Sfantul Munte Athos si s-a ascuns la Marea Lavra, ca pastor umil de oi. El a dus viata de mari si neobisnuite nevointe. Maica lui Dumnezeu i s-a aratat lui in doua randuri. El s-a savarsit catre Domnul in veacul al doisprezecelea. Sfantul Nicolae Velimirovici.

1 octombrie - Sf. Roman Melodul
 

Pe vremea împăratului Anastasie I (491–518), tânarul diacon a venit la Constantinopol, unde s-a stabilit la Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu din cartierul Chir. S-a ridicat întrebarea: despre care împărat este vorba - depre Anastasie I (491-518) sau Anastasie a II-lea (713-716) ? Renumitul bizantinologist prof. Karl Krumbacher a demonstrat că este vorba depre Anastasie I, deci Roman a venit la Constantinopol cel mai probabil la sfârşitul secolului al V-lea[1].
Roman ducea o viaţă de ascet, prin rugăciuni şi post, dar, plin de umilinţă, el credea despre sine ca fiind mai degrabă un om de lume. Avea o dragoste deosebită pentru Maica Domnului şi de multe ori mergea în timpul nopţii pentru a se ruga în Biserica din Vlaherne, care găzduia preţiosul omofor al Maicii Domnului. Sfântul Patriarh Eftimie îl preţuia şi îl iubea pe Roman pentru virtuţile sale şi i-a plătit acelaşi salariu ca şi pentru ceilalţi cântăreţi de la patriarhie, care erau mai educaţi şi mai talentaţi. Aceştia din urmă erau nemulţumiţi de acest lucru şi încercau să-l ridiculizeze pe Roman pentru lipsurile lui în educaţia muzicală şi teologică. Roman însuşi era dureros de conştient de aceste defecte; îşi dorea o voce mai melodioasă pentru a aduce laudă lui Dumnezeu.
Odată, în ajunul Crăciunului, cuviosul Roman a fost desemnat să-i conducă pe cântăreţii bisericeşti la slujba solemnă ce se făcea la Naşterea Domnului. Era responsabil în acest caz nu numai pentru cântări, ci şi pentru textul imnelor (condacelor). După ce toată lumea a plecat, el a rămas în Biserica Vlahernelor şi cu lacrimi în ochi a rugat-o pe Maica Domnului să-l ajute. Fiind foarte obosit, el a adormit, dar în vis i-a apărut Maica Domnului, ca răspuns la rugăciunea sa. Aceasta i-a dat o bucata de hârtie, spunându-i cu blândeţe: „iată, mănâncă aceasta”. Trezindu-se, Roman îşi dădu seama că a fost înzestrat cu o inspiraţie divină. Când a început slujba solemnă pentru Naşterea Domnului, cuviosul Roman, după ce a primit binecuvântarea patriarhului, suindu-se în amvon, a început a cânta:


Fecioara astăzi pre Cel mai presus de fiinţă naşte, iar pământul peşteră Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci.



Împăratul (care asista la slujbă), patriarhul, clerul şi toţi credincioşii din biserică au ascultat plini de mirare cântarea lui Roman, făcută cu o voce sonoră şi plină de dreapta credinţă, apoi i s-au alăturat cu toţii la intonarea acelui imn. Mai târziu, Roman i-a povestit patriarhului visul pe care îl avusese, iar cântăreţii care îşi bătuseră joc de el s-au căit şi plini de umilinţă i-au cerut iertare.
Cu acest condac al Naşterii Domnului, care a fost datat în anul 518, cuviosul Roman a început o perioadă prolifică de creaţie. În total, el a scris mai mult de o mie de condace, sărbătorind toate zilele de sărbătoare ale anului liturgic şi sfinţii din întregul caledar.



http://ro.orthodoxwiki.org/Roman_Melodul

Ioan Kukuzel si Roman Melodul - sfinții cântăreți ai bisericii, sărbătoriți pe 1 Octombrie, ziua Acoperământului Maicii Domnului. Cinste lor și Slava lui Dumnezeu pentru toate !

Important ocrotitor de farmece este Sfantul Ciprian, serbat astazi, 2 octombrie.

http://www.crestinortodox.ro/acatist...ian-67118.html

3 Oct - Sf. Dionisie Areopagitul
 

În data de 3 Octombrie îl sărbătorim pe Sfântul Dionisie Areopagitul.

http://str2.crestin-ortodox.ro/foto/...gitul_w180.jpg

Sfântul Dionisie Areopagitul este unul dintre bărbații atenieni care l-au crezut și urmat pe Apostolul Pavel atunci când acesta a predicat în Areopagul Atenei (Faptele apostolilor 17, 34).

http://www.sfintiiarhangheli.ro/sfan...erosului-divin

Dionisie este cunoscut mai ales ca fiind primul scriitor patristic ce a ierarhizat îngerii în nouă coruri sau cete. Prima treaptă, cea mai apropiată de Sfânta Treime, este alcătuită din „Tronuri”, „Heruvimi” și „Serafimi”. „Stăpâniile”, „Domniile” și „Puterile” fac parte din ceata a doua. Iar „Îngerii”, „Arhanghelii” și „Începătoriile” reprezintă cel de-al treilea ordin angelic (Despre ierarhia cerească, VI, §2). Numele evreiesc de „Serafim” se referă la „cei ce ard” sau „încălzesc”, „Heruvimii cu ochi mulți” simbolizează bogăția cunoașterii. „Tronurile” împărtășesc deopotrivă calitatea de a încălzi și preaplinul înțelepciunii. Această primă treaptă de ființe celeste se bucură de o cunoaștere a lui Dumnezeu neintermediată de nimic (Despre ierarhia cerească, VII, §4).
„Domniile” arată caracterul liber de orice supunere sau „înălțimea nerobită și liberă de toată dorința după cele de jos” (Ibidem, VIII, §1). De asemenea, „Puterile” sfinte comunică energie și „exprimă o bărbăție puternică și neclătinată în toate lucrările lor de asemănare dumnezeiască, o bărbăție ce nu slăbește deloc în primirea luminărilor dumnezeiești ce li se împărtășesc”. „Stăpâniile” întruchipează calitatea de generozitate a ființelor angelice situate pe această treaptă, care nu abuzează de autoritatea de stăpân pe care au primit-o, ci „le înaltă și pe cele de sub ele cu bunăvoință”.
„Începătoriile” exprimă trăsătura acestora de a fi începătoare și conducătoare spre cele dumnezeiești, în cadrul celui de-al treilea ordin angelic. „Arhanghelii” fac legătura între „Începătorii” și „Îngeri”, de la care primim și noi iluminările dumnezeiești, pe care le captează mințile îngerești începând de la prima ceată (Despre ierarhia cerească, IX, §2). Ordinul din urmă deține și rolul de a conduce ierarhiile bisericești (episcop, preot, diacon), în efortul tuturor de asemănare cu Dumnezeu. Curăția, luminarea și deșăvârșirea sunt pașii ce se cuvin urmați pe parcursul duhovnicesc al asemănării cu Dumnezeu. Astfel, „cei ce se curățesc, trebuie să transmită altora, prin abundența curăției lor, din neîntinarea proprie. Iar cei ce se luminează (...) trebuie să reverse spre alții lumina lor (...) În sfârșit, cei ce se desăvârșesc, ca cei ce cunosc comunicarea desăvârșitoare, trebuie să desăvârșească pe cei ce se împărtășesc de inițierea atotsfântă în știința celor sfinte văzute” (Despre ierarhia cerească, III, §3).

Programul Sărbătorii Sfintei Parascheva 2012 07-15 octombrie 2012
 

Pentru cei interesati , redau linkul si pe acest thread :
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...559#post474559

Paternitatea operei sale este foarte contestata. Se pare ca autorul corpusului pseudo-areopagitic s-ar fi folosit de numele Sfantului din primul secol, pentru a da mai multa greutate operei, practica folosita adesea in timpurile acelea. Numai par. Staniloae considera ca autorul scrierilor acestora ar fi cu adevarat respectivul sfant, dar nici el nu o afirma foarte transant.

Sfantul Apostol Toma, ocrotitorul intarziatilor - 6 octombrie
 

Sfantul Apostol Toma este cinstit de Biserica pe 6 octombrie. Este cunoscut ca Toma necredinciosul si mai putin ca marturisitor al Invierii Mantuitorului si al dumnezeirii Sale. De ce ii spunem necredinciosul? Pentru ca noi sustinem ca Toma desi afla de la ceilalti Apostoli ca Hristos a inviat: "Am vazut pe Domnul!", adopta atitudinea celui ce nu-i vine sa creada: "Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede" (In. 20, 25).

Pierdem din vedere faptul ca el nu este necredincios in sensul ca refuza sa creada ca Hristos a inviat. El nu se indoieste de acest lucru, ci de faptul ca Hristos Se afla dupa invierea Sa intr-un trup care nu mai poate fi vazut. Sfantul Chiril al Alexandriei afirma ca atunci cand Toma spune: "daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor nu voi crede...", el spune de fapt: "Nu voi crede ca El mai poate fi vazut, de nu voi pune degetul meu in urma cuielor". Asadar, indoielile noastre nu sunt indoielile lui Toma. Nu pot fi de acord cu cei care afirma ca prin indoieli il vom intelege mai bine pe Toma. Dimpotriva, pe Toma il vom intelege mai bine, daca nu ne vom opri din cautarea lui Hristos.
http://www.crestinortodox.ro/editori...or-126440.html

Mie mi-a placut episodul acela cu zidirea palatului imparatului. Mi se pare ca si imparatul seamana putin cu el: vrea sa vada constructia acum, aici:

Dupa obositoare alergari cu bogate intamplari de calatorii, au ajuns in imperiul Indiilor, la imparatul locului. La el, unul pe altul s-au infatisat ca cel mai mester arhitect al unui palat cum nu va fi altul mai mare si mai frumos. Bucuros de a-si fi gasit omul, imparatul ii si arata locul, intr-adevar incantator! Drept plata ii dadu aur mult, cum numai un imparat al aurului putea sa-i dea... Apoi ii hotari ca in cativa ani sa inalte si sa impodobeasca palatul mult dorit...
O, fratilor, aceasta-i minunea cea mare! Dumnezeu prin pronia Sa, ajutase pe ucenicul Sau iubit, pe Apostolul Toma, sa-si implineasca chemarea ce o avea, de a propovedui crestinismul in India. Prin aceasta nevazuta calauzire, el ajunsese sfetnicul unui puternic imparat pagan, si bogat foarte printr-o taina mai presus de fire... De aceea, Sf. Apostol Toma, cu graba isi si incepu misiunea. Mai intai, dupa pilda Celui dintai si a Celui mai mare Arhitect al lumii, Dumnezeu, cauta sa raspandeasca lumina in intreg imperiul sufletesc al lumii pagane de acolo. Si asa propovedui poruncile luminii, care prin adevarul lor, slobozira sufletele cele inlantuite cu pacate... Iar dupa pilda Invatatorului sau, multe suferinti tamadui si, cu aurul ce avea, pe saraci ajuta. Si asa el porni in imperiu ca sa-si tocmeasca mesteri pentru zidirea unei imparatii a credintei, pentru inaltarea unui palat imparatesc in care din nou sa instaleze pe imparatul cel care demult fusese alungat de el, pe urmasul lui Adam.
Totodata se ingrijea si de palatul imparatului, caci dupa cativa ani, precum fusese invoiala, imparatul ii trimise intrebarea, de e gata cu cladirea. Iara el ii raspunse ca mai are acoperisul de lucrat. Si pentru ca imparatul dorea ca boltile sa fie ca si bolta cerului de luminate si impodobite, ii trimise iarasi aur mult si pietre scumpe, pe care mesterul sa le puna la tavane...
Si cu acest bani, Sf. Apostol Toma rascumpara din robie multe suflete, luminandu-le cu soarele credintei celei noi. Si asa apropie cerul cel frumos si vesnic al credintei in Hristos, de sufletul a mii si mii de oameni, ce traiau in salbaticie si intuneric...
In sfarsit, cand imparatul socoti ca totul este aproape gata, merse cu grabire la locul dorit, pentru a curma si zvonul ce se raspandise, ca nimic nu s-a lucrat... Dar acolo, spre uimirea lui de necrezut, gasi iarasi pajistea smaltuita drept covor, orizontul drept pereti si bolta cea cereasca drept acoperis, iar vazduhul ca-ncapere... Peste fire turburat, dadu porunca sa-i caute imediat oriunde pe Toma si pe Avan si aducandu-i legati la el, il intreba pe Toma: “Oare ziditu-mi-ai palatul?” Iara el a zis: “L-am zidit!” Si a zis imparatul: “Atunci sa mergem si sa vedem zidirea ta”. Raspuns-a insa Apostolul: “Nu poti ca acuma sa vezi palatul acela, ci cand din viata aceasta te vei duce, atuncea-l vei vedea, si salasluindu-te in el cu bucurie vei petrece acolo in veci”. Atuncea imparatul si mai mult maniindu-se, socotind ca rade de el, a dat porunca sa-i arunce pe amandoi in cea mai grea temnita, pana ce-i va pedepsi cu chinurile unei groaznice morti.
Si in temnita fiind, Avan ocari pe Apostol, zicand: “Tu si pe mine si pe imparat ai amagit, spunand ca esti iscusit arhitect, iar acum ai pierdut si aurul imparatului si viata mea. Caci iata, pentru tine patimesc si voi muri in chinuri groaznice”... Atuncea Apostolul il mangaie, zicandu-i: “Fii in pace, nu vom muri acuma, ci vom fi liberati, iar imparatul ne va cinsti pentru palatul ce l-am zidit in imparatia cerului”...
Si iata ca in acea noapte se imbolnavi de moarte fratele imparatului. Si chemand pe imparat la patul sau ii zise: “Pentru turburarea ce o ai, si eu m-am turburat grozav, si acuma voi muri”. Si pe data a si murit. Sfasiat de durerea cea din urma, imparatul mai uita de cea dintai,... si asa pedeapsa o amana.
Ingerul Domnului luand sufletul celui mort, il inalta sus in ceruri, purtandu-l in slava cea vesnica. Si pe cand el se desfata cu privirea celor mai stralucite palate ce sclipeau in lumina, ingerul il intreba: “In care din toate acestea vrei sa locuiesti?” Iar sufletul privind spre cel mai frumos palat, a spus: “De mi s-ar da voie sa stau intr-un colt din acest palat, nimic nu mi-ar mai trebui”. Atuncea ingerul i-a spus: “Nu vei putea sa stai in acest palat, caci el este al fratelui tau, pe care l-a zidit Toma streinul, cu aurul ce i s-a dat”. Apoi sufletul a zis: “Doamne, da-mi voie ca sa ma-ntorc in lume si sa rascumpar de la fratele meu acest palat, caci el nu stie de frumusetea lui, si apoi iarasi voi veni aici”. Atunci ingerul a intors sufletul in trup si mortul a inviat. Si desteptandu-se din moarte ca dintr-un somn, el grai astfel catre fratele sau imparatul: “Stiu bine, imparate, ca ma iubesti ca pe fratele tau, stiu ca moartea mea a sfasiat cu durere sufletul tau, si de ti-ar fi fost cu putinta sa ma rascumperi de la moarte ai fi dat chiar jumatate din imparatia ta”. Si el ii raspunse: “Asa este”. Atuncea ii spuse imparatului: “Da-mi palatele tale pe care le-ai zidit in ceruri, si toata bogatia mea de pe pamant sa o iei in locul acelora”. La care imparatul se grabi sa-l intrebe: “De unde am eu palat in ceruri?” Si a zis fratele: “Cu adevarat, ai un palat cum nu stii si nici n-ai vazut candva sub ceriu. Si pe acesta l-a zidit Toma pentru tine; eu l-am vazut si m-am minunat de frumusetea lui, si am dorit sa locuiesc in el, dar nu mi s-a dat voie, spunandu-mi-se ca e al tau. Si de aceea m-am rugat sa-mi dea voie sa viu la tine, sa-l rascumpar, dandu-ti in schimb toate averile mele de pe pamant.” Atuncea imparatul, cu intelepciune ii raspunse: “Iata avem pe langa noi acelasi zidar, si acela poate sa-ti faca la fel astfel de palat in ceruri.” Si acestea zicandu-le imparatul, indata a trimis si a scos din temnita pe Toma. Si alergand in intampinarea Apostolului, si-a cerut iertare. Iar Apostolul multamind pentru toate lui Dumnezeu, ii invata pe amandoi credinta crestina, luminandu-i apoi cu botezul. Si asa imparatul si fratele sau se increstinara...

10 Oct.
 

Astăzi 10 Octombrie îl sărbătorim pe Sfântul Iov, Starețul mănăstirii Poceaev, din Ucraina.

http://oca.org/cdn/images/icons/lg/a...JobPochaev.jpg


În engleză se zice Saint JOB - mă gândesc că poate ne ajută și nouă la un job ... :) Doamne ajută!

:25:Da ?
Buna treaba pentru :http://www.anofm.ro/:25:

merci, Cristi
 

M-am uitat la datele statistice de la voi...

Pe-aici pe la New York rata șomajului este cam ca în jud. Dolj, adică vreo 9% !
Eu una îmi caut de lucru din Decembrie trecut, fără succes..
Bine, de lucru se găsește, nu zic nu, dar cam prost plătit. Uff !! Slujbele au emigrat în China și în Dubai......

Mirela, incearca sa te rogi Sfantului Ioan Gura de Aur.
Eu numai ce am "nimerit" in biserica "Sf. Ecaterina", pe vremea cand erau moastele acolo si mai era si ziua sfantului. M-am rugat si sa imi ajute cu serviciul si chiar a doua zi am fost sunata, in vederea unei scurte colaborari pentru care am primit niste bani. :36:Nici nu mi-a venit sa cred.

Sf. Cuvioasa Parascheva de la Iasi
 

În aceasta luna, în ziua a paisprezecea, Cuvioasa Maica noastra Parascheva cea noua.
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/14-10.jpgAceasta cu adevarat mare si vestita între femei, Cuvioasa si pururea pomenita Parascheva, s-a nascut într-un sat al Traciei, numit si din vechime si acum Epivata. Parintii fericitei erau de neam bun si mariti, înavutiti cu foarte multi bani si averi; mai mult însa îi marea si îmbogatea drept cinstirea lui Dumnezeu si a fi si a se numi crestini. Acestia dar aducând la lumina pe cuvioasa, întâi au renascut-o prin scaldatoarea cea dumnezeiasca, apoi pe cale înaintând, o învatara toata îmbunatatirea si asezarea cea dupa Dumnezeu; iar dupa ce a trecut al zecelea an, ades mergea cu maica sa la biserica Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si a auzit aceste dumnezeiesti binevestiri: "Cel ce voieste a veni dupa Mine, sa se lepede de sine si sa ridice crucea sa si sa urmeze Mie". Îndata toata a fost cuprinsa de aceasta si iesind din biserica, întâlnind un sarac, ascunzându-se de maica sa si dezbracând hainele stralucite si luminate ce purta, le-a dat lui si ea a îmbracat pe ale aceluia, luându-le pe acestea cu oarecare mestesugire înteleapta.

Cine doreste sa citeasca mai multe - aici: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/...ctombrie14.htm
Despre minunile Sfintei Parascheva din zilele noastre - http://www.crestinortodox.ro/sarbato...va-137704.html

Despre sarbatoarea sfintei in vremea domnitorilor moldoveni - http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ni-137682.html

Pelerini la moastele Sfintei - http://video.crestinortodox.ro/nwUB0...arascheva.html

Cand e imbracat Sfanta Parascheva - http://www.crestinortodox.ro/sarbato...eva-73096.html

Acatistul Sfintei Parascheva - http://www.sfantaparascheva.com/acatist.php
si audio - http://www.crestinortodox.ro/cantari...los-96237.html


Paraclisul Sfintei Parascheva - http://www.crestinortodox.ro/sarbato...eva-72921.html

Sfanta Cuvioasa Parascheva, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

http://str1.crestin-ortodox.ro/foto/...aschevajpg.jpg

În imagine se vede, în veșmânt alb, lângă racla cu sfintele moaște IPS Teofan al Moldovei, pentru care am o stimă deosebită.

Nu i-am recunoscut pe ceilalți înalți prelați.

Sfantul Mucenic Longhin Sutasul - 16 octombrie
 

Sfantul Mucenic Longhin Sutasul a facut parte din armata condusa de Pontiu Pilat. El a fost cel care a avut in comanda paza Crucii la Rastignirea Domnului si paza Sfantului Mormant. Datorita minunilor petrecute la moartea Domnului (pamantul s-a cutremurat, soarele s-a intunecat, mormintele s-au deschis si pietrele s-au despicat), acesta a marturisit: "Cu adevarat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu" (Matei 27: 54).

Cand iudeii au aflat de Invierea lui Hristos, au mers sa-i mituiasca pe soldati, ca acestia sa spuna ca trupul Domnului a fost furat de ucenicii Sai. Longhin insa nu s-a lasat cumparat, ci a lepadat centura militara si s-a botezat impreuna cu alti doi soldati. Impreuna cu cei doi a parasit Ierusalimul si a mers in Capadocia. Aici a convertit pe multi pagani la crestinism.
http://www.crestinortodox.ro/calenda...ul-121674.html

Pentru mine Sfantul Mucenic Longhin Sutasul este ocrotitorul celor ce nu accepta sa primeasca mita pentru a ascunde adevarul, pretuiesc Adevarul mai mult decat bogatiile pamantesti.

Am gasit la Sfantul Nicolae Velimirovici, modul in care au fost descoperite moastele Sfantului Mucenic Longhin Sutasul:

Curgand foarte multa vreme de la uciderea lui, s-a intamplat in Capadocia la un moment dat ca o femeie a orbit. Doctorii nu au putut sa o ajute cu nimic. Atunci femeii i-a venit gandul staruitor sa mearga la Ierusalim si sa se inchine la Sfintele Locuri, cu nadejdea ca astfel isi va recapata vederea. Ea il avea cu dansa doar pe fiul ei foarte tanar, care ii slujea. Dar de indata ce au ajuns la Ierusalim, fiul ei s-a imbolnavit si a murit. Femeia a cazut prada unei cumplite dureri si deznadejdi. Ea isi pierduse nu doar lumina ochilor celor trupesti, ci il pierduse si pe unicul ei fiu, ochii sufletului ei, dar si calauza trupului si vietii ei.

In aceasta durere aflandu-se sarmana vaduva, Sfantul Longhin i s-a aratat ei si a mangaiat-o cu fagaduinta ca ii va reda vederea si ii va descoperi negraita slava cereasca intru care petrece acum iubitul ei fiu. In aceasta vedenie Sfantul Longhin i-a descoperit toate cele despre dansul, si i-a cerut sa iasa afara din cetate la un anumit loc plin de gunoaie si sa sape acolo adanc, pana ce va afla capul lui. Apoi va vedea, i-a zis Sfantul, cele ce vor urma. Femeia s-a ridicat si s-a indreptat cu infrigurare si pe bajbaite spre iesirea din cetate.

Ajungand acolo, ea a strigat dupa ajutor, cerand vreunui om sa o duca la gramada cea mare de gunoi si sa o lase acolo, indurandu-se cineva de ea si ducand-o acolo, femeia, singura, s-a aplecat si a inceput sa sape cu mainile, plina de nestramutata credinta ca adevarata este fagaduinta Sfantului. Sapand, mainile ei s-au atins de capul sfantului si femeia si-a recapatat pe loc vederea. Plina de bucurie si de recunostinta fata de Dumnezeu, femeia a luat sfantul cap al Sfantului Mucenic Longhin Sutasul, l-a spalat, l-a uns cu aromate si l-a tamaiat, apoi l-a pus in casa ei, ca pe cea mai scumpa comoara a pamantului.

:)

Avem niste sfinti care mai inainte au fost pagani, dar oameni verticali in credinta lor pe care o socoteau dreapta. Cand am citit acatistul Sf. Ciprian (fostul temut vrajitor, care dupa ce L-a cunoscut pe Hristos prin sfanta fecioara Iustina, a devenit crestin, episcop, parca si martir si acum este sfant mijlocitor impotriva farmecelor), m-a frapat urmatorul pasaj:


"Minunata s-a aratat viata ta, Sfinte, ca din pruncie slujirii I idolesti ai fost inchinat, dar cunoscand Domnul ravna ta dupa cunoasterea cea adevarata, ti-a descoperit tie printr-o fecioara curata pe Hristos-singur-Adevarul, de care taina si pronie dumnezeiasca minunandu-ne, cu credinta cantam tie:"

Oamenii acestia pagani, precum vrajitorul Ciprian, sutasul Longin, prigonitorul Saul sau chiar sutasul Corneliu aveau ravna dupa cunoasterea adevarata, erau oameni zelosi, verticali, principiali, oameni de exceptie in domeniul lor, care Il cautau cumva pe Hristos, fara a sti ce cauta. Iar Dumnezeu a raspuns acestei ravne a lor, facand din ei sfinti mucenici si apostoli. Se vede ca au ravna cea buna, pentru ca pentru ca au abandonat imediat vechile credinte si i-au slujit lui Hristos, recunoscand ca s-au inselat in cealalta vreme a vietii lor. Un om mandru, care nu ar fi cautat adevarul, ci doar implinirea personala, ar fi picat imediat aceasta confruntare cu Adevarul. Totdeauna cei fierbinti sunt mai aproape de a-L descoperi pe Hristos decat cei caldicei in toate.

Cred ca avem mare nevoie in lumea aceasta de oameni asa principiali, cu convingeri, care sa nu se lase amagiti de moda vremurilor. Avem nevoie de oameni care sa isi faca datoria pana la capat.

Foarte bine punctat, bravo!

21 octombrie - sfinti romani (naturali sau prin adoptie)
 

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului marturisitor Visarion.
Cuviosul parintele nostru Visarion, s-a nascut în Bosnia, din parinti crestini ortodocsi, Maxim si Maria, în anul mântuirii 1714, si a primit din Sfântul Botez numele de Nicolae. Tânar, calatorind pe la multe locasuri de închinare, a poposit adesea la Locurile Sfinte. Acolo, la mânastirea Sfântul Sava, de lânga Ierusalim, a îmbracat schima monahiceasca, pe când avea 18 ani, primind numele de Visarion. Dupa un timp, a venit în Slovenia si s-a asezat la mânastirea Pacra, unde pentru râvna sa catre cele sfinte, s-a învrednicit de darul preotiei.
La trei ani dupa hirotonirea sa întru preot, cuviosul Visarion a mers din nou la Locurile Sfinte, ca sa-si întareasca si mai mult sufletul în dreapta credinta a Bisericii Rasaritului. La putina vreme dupa întoarcerea sa din aceasta calatorie, a venit în Tara Ardealului, unde papistasii cautau prin silnicie sa smulga credinta dreptmaritoare din sufletele românilor ortodocsi.
Nu glasul omenesc l-a chemat în Ardeal, ci însusi Ziditorul tuturor, ca sa mântuiasca din pierzare pe românii drept-credinciosi. Pe unde trecea, el aprindea în sufletele credinciosilor râvna pentru credinta cea adevarata. Traia o viata de aspra înfrânare, hranindu-se numai cu mâncare slaba de legume. Pentru chipul mult îmbunatatit al vietii sale, drept-credinciosii români nu numai ca-l ascultau si urmau povetele lui, dar cuprinsi de o mare însufletire duhovniceasca, îi sarutau mâinile si picioarele cele sfinte.
În drum spre Sibiu a fost prins de stapânirea catolica si târât la judecata. În fata celor care-l judecau, el a stat drept si fara frica, marturisind ca dreapta credinta a Bisericii Rasaritului este singura adevarata si mântuitoare. Pentru aceea, el nu va înceta sa arate unitilor ratacirea lor si sa-i îndemne sa se lase de ea. Pentru aceasta marturisire a dreptei credinte, cuviosul Visarion a fost aruncat în fioroasa temnita din Kufstein, în creierul muntilor tirolezi, unde dupa suferinte grele departe de lume, dar aproape de Cel care împarte cununile vietii celor vrednici, s-a mutat catre Domnul.

urmare
 

Tot în aceasta zi se face pomenirea Cuviosului marturisitor Sofronie.
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/21-10.jpgCuviosul Sofronie se tragea din familia Popovici de la Cioara Sebesului. La botez i s-a dat numele de Stan, iar în calugarie numele de Sofronie. A sihastrit multa vreme în Tara Româneasca, iar în anul 1756 s-a întors la Cioara. unde râvna sa pustniceasca l-a mânat sa-si faca un mic schit în mijlocul codrului si sa tina acolo câtiva tineri la învatatura. Dar diavolul, care pururea cauta sa strice cele bune, l-a izgonit prin oameni rai din schitul sau, si l-a silit sa plece în straine locuri.
Dupa ce strabatu o mare parte din tinutul Sebesului si al Albei, îndemnând, cu multa râvna duhovniceasca, pe credinciosi sa nu se departeze de credinta dreptmaritoare, a suferit grea prigoana din partea papistasilor, care l-au aruncat în temnita grea din Bobâlna. Dar Domnul, care a scapat pe Petru din lanturi, l-a slobozit si pe cuviosul Sau Sofronie. Doua luni a stat cuviosul în tinutul Zarandului si apoi s-a îndreptat spre Muntii Apuseni, ca sa faca din crestele lor cetate nebiruita dreptei credinte.
Neputându-l abate de la calea cea dreapta, papistasii l-au prins din nou si l-au aruncat în temnita din Abrud. Dar Dumnezeul puterilor l-a izbavit iarasi din temnita. De acum, credinciosii n-au mai vrut sa-l paraseasca, ci, ca pe Domnul Hristos odinioara, îl însoteau pururea câte 12 barbati tematori de Dumnezeu, ca niste apostoli înflacarati.
În ziua a patrusprezecea a lunii februarie din anul 1761, cuviosul Sofronie a tinut "Marele sobor" din cetatea Balgradului (Alba Iulia). Cu cuvinte lipsite de mestesug, dar pline de dulce mângâiere, a cerut, la acel sobor, cuviosul Sofronie, în numele poporului român, vladica pe seama drept-credinciosilor din Ardeal. Bunul Dumnezeu i-a ascultat glasul si a înmuiat inima stapânitorilor care au îngaduit ca românii sa aiba vladica dupa rânduiala Bisericii Ortodoxe de Rasarit. Iar atunci când, cu voia lui Dumnezeu, a fost rânduit ca episcop ortodox al Ardealului Dionisie Novacovici, cuviosul Sofronie, socotindu-si împlinit lucrul sau, a plecat la sfânta mânastire a Argesului, unde s-a savârsit în pace, mutându-se în locasurile ceresti.




Tot în aceasta zi pomenirea Sfântului Mucenic Oprea.
Acest marturisitor al dreptei credinte s-a nascut în Salistea Sibiului, pe vremea împaratesei Maria Tereza (1740-1780). Era plugar, si împreuna cu sotia si copiii lui, ducea o viata de buna cucernicie si placuta lui Dumnezeu.
Pe vremea aceea, semeata împarateasa multa silnicie facea credinciosilor de sub stapânirea ei, ca sa-i rupa de la Legea Rasaritului si sa-i plece unirii cu Roma. Le rapea bisericile, pe preoti îi izgonea, pe cei care nu se clatinau de la dreapta credinta si nu se plecau Romei, îi lovea cu biruri si poveri si umplea temnitele cu ei.
În amaraciunea lor, românii se rugau fierbinte lui Dumnezeu sa nu-i lase sa piara cu totul. Si Dumnezeu si-a plecat urechea cu mila si a ridicat pe Oprea din Saliste, barbat drept si inimos, sa le fie aparator în cumplita lor primejdie.
Si evlaviosul Oprea porni cu încredere la lupta pentru apararea dreptei credinte. Mai întâi îsi întari sufletul cu post si rugaciune, cu binecuvântarile preotilor izgoniti de la sfintele lor altare si cu bunele povete de la batrânii întelepti. Apoi cauta, prin muntii si vaile salistene, gloatele drept-credinciosilor, pretutindeni îmbarbatând pe cei ce patimeau, mângâind pe cei ce suspinau, si sprijinind pe cei ce se clatinau.
Când se înfatisa înaintea capeteniei de la cârma tarii si-i ceru oprirea prigoanelor si sloboda marturisire a dreptei credinte, capetenia îl mustra ca pe un razvratit si-l ameninta cu temnita si moartea, daca nu se pleaca unirii cu Roma.
Vazând aceasta neomenie, în toamna anului 1748, evlaviosul Oprea merse la Viena sa se plânga împaratesei si sa-i ceara libertate pentru Legea Rasaritului, aratând ca unirea cu Roma s-a facut atât de ascuns, încât nici preotii n-au stiut ce este. Împarateasa, cu viclenie i-a spus ca i-a ascultat plângerea, dar în ascuns a dat porunca pentru si mai mari prigoane, iar Oprea sa fie întemnitat de îndata ce va sosi în Ardeal. Prin vrerea lui Dumnezeu, aflând de aceasta ticalosie, evlaviosul Oprea a ramas în Banat ca cioban la oi. Dar, dupa putin timp, înainte de Sfintele Pasti din anul 1752, evlaviosul Oprea nemaiputând rabda suferintele drept-credinciosilor, merse iarasi la Viena si ceru împaratesei oprirea prigoanelor si încheia jalba: "sau vladica de legea noastra, sau drum slobod sa plecam din tara". Împarateasa porunci ca fericitul Oprea sa fie prins si osândit la temnita pe viata în cetatea Kufstein din Tirol. Pe fericitul Oprea l-a asteptat vreme îndelungata sotia sa Stana, stând la usa bisericii, îmbrobodita în negru, plângând si cerând mila ca sa-si poata creste copiii. Dar el n-a mai venit, împodobindu-se în temnita cu cununa nepieritoare a sfintilor mucenici.



Tot în aceasta zi, se face si pomenirea Sfintilor preoti Marturisitori Moise Macinic din Sibiel si Ioan din Gales.
Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, din rândul preotilor si al credinciosilor ortodocsi români din Transilvania s-au ridicat numerosi aparatori ai dreptei credinte în fata încercarilor autoritatilor habsburgice de a-i înstraina de "Legea stramoseasca".
Între ei s-au numarat si preotii Moise Macinic din Sibiel si Ioan din Gales, sate care tineau pe atunci de "scaunul" Saliste. Primul dintre ei a fost hirotonit la Bucuresti de Mitropolitul Neofit al Tarii Românesti, prin anul 1746. Ridicându-se împotriva uniatiei, a fost prins si întemnitat la Sibiu, unde a patimit timp de 17 luni. A fost eliberat din închisoare cu conditia de a nu mai savârsi cele ale preotiei, si a trai si a munci ca un simplu taran. În 1752 a fost delegat, alaturi de credinciosul Oprea Nicolae din Saliste, sa plece la Viena, pentru a prezenta împaratesei Maria Tereza plângerea credinciosilor din partile de sud ale Transilvaniei (Fagaras, Sibiu, Sebes si Orastie), prin care cereau drepturi pe seama Bisericii Ortodoxe. Au fost primiti de împarateasa, dar în loc sa li se dea un raspuns la plângerile lor, au fost aruncati în fioroasa închisoare Kufstein, din Muntii Tirolului.
În anii care au urmat, reprezentantii clerului si ai credinciosilor din Transilvania au cerut în mai multe rânduri autoritatilor habsburgice sa elibereze pe cei doi captivi. La 24 iulie 1784, Stana, sotia lui Oprea, ruga pe împaratul Iosif al II-lea sa-l elibereze dupa o robie de 32 de ani. Conducerea închisorii raporta ca nu se mai stie nimic despre el. Înseamna ca amândoi si-au sfârsit zilele în temnita de la Kufstein, jertfindu-si viata pentru credinta ortodoxa, câstigând însa cununile muceniciei.
Preotul Ioan din Gales a fost hirotonit la Bucuresti sau la Râmnic, în lipsa unui episcop ortodox în Transilvania. S-a numarat printre cei mai îndrazneti aparatori ai credintei ortodoxe, în fata oricaror încercari ale autoritatilor habsburgice de a impune o alta credinta. În anul 1756 a fost arestat si dus în lanturi la Sibiu. Împarateasa Maria Tereza a dat ordin sa fie dus în închisoarea cetatii Deva, urmând sa fie retinut acolo pâna la moarte. Dar spre sfârsitul anului urmator, a fost dus sub aspra paza militara la închisoarea de la Graz, în Austria. Un cronicar brasovean - Radu Duma - scria ca în anul 1776 câtiva negustori din Brasov l-au cercetat în închisoare, marturisindu-le ca mai bine va muri acolo, decât sa-si lase credinta stramoseasca".
Mai târziu a fost mutat în închisoarea de la Kufstein, unde îsi sfârsisera viata si alti marturisitori si mucenici ai Ortodoxiei transilvane. În 1780 un alt întemnitat de aici, sârbul Ghenadie Vasici, a reusit sa trimita o scrisoare tarinei Ecaterina a II-a si Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, prin care ruga sa se intervina pentru eliberarea lui. Între altele, scria: Aici în fortareata este si un preot român din Transilvania, cu numele Ioan, care patimeste în robie de 24 de ani pentru credinta ortodoxa". Acesta era preotul Ioan din Gales, cel întemnitat în 1756, deci cu 24 de ani în urma.
Pentru marturia lor ortodoxa si moartea lor martirica, Sfintii Preoti Martiri Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel, sunt cinstiti ca sfinti de catre obstea credinciosilor de pretutindeni si mai cu seama de cei din Transilvania, din mijlocul carora s-au ridicat.