![]() |
![]() |
|
#81
|
|||
|
|||
![]()
@par balai
stiu ca ma 'iubesti',dar ia o mai usor ca s mai retrasa de fel.si mi deschid greu <3 inimioara. ![]() |
#82
|
||||||
|
||||||
![]() Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Te rog deci să răspunzi cinstit la cele două întrebări, dar ți-am zis că n-ai să poți dacă nu te în-duioșezi cu compasiune creștină. Hai răspunde-mi frumos, așa cum știi tu. Last edited by vsovivivi; 04.03.2013 at 17:05:05. |
#83
|
|||
|
|||
![]()
gluma ca gluma da mai ho k incep sa ma plictisesc,nu mi cere mie explicatii ca nu s teolog si n am nimic de demonstrat.
daca te plictisesti du te in comunitatea ta si acolo te vei 'distra' de minune si vei gasi multe pagini 'interesante',mai pe placu tau asa... www.facebook.com/eusuntdumnezeu?ref=ts&fref=ts pagina gasita este a unuia dintre prietenii tai care si demonstreaza 'iubirea' fata de crestini. Last edited by rainrainbow; 04.03.2013 at 17:46:05. Motiv: modificare |
#84
|
|||
|
|||
![]() Citat:
1. S-a mâhnit când i-a fost pusă iubirea ascultătoare și altruistă la încercare pentru că sluga aia penibilă l-a păcălit că cică Tatăl l-a primit sănătos inducându-i în minte ideea că Tatăl său era nebun din moment ce o faptă atât de rea și urâtă a fost preschimbată defapt într-o faptă bună, deci s-a îndoit de Cuvântul Tatălui pentru că nu-i era iubirea altruistă suficient de curată și astfel a căzut la examenul umilinței căci dacă s-ar fi umilit și înduioșat atunci ar fi priceput că nu fapta desfrânării și risipirii averii credinței a primit-o Tatăl ca pe una sănătoasă ci pocăința și umilința totală a fiului risipitor care s-a lepădat complet de sine, și pentru așa o faptă bună Tatăl a șters toate faptele cele rele primindu-l sănătos pe fiul umilit și smerit de la a mai repeta nebunia, căci chiar se însănătoșise, se găsise și înviase dintre toți morții care-și îngroapă una-ntruna pe morții lor. 2. Păi nu era frumos să intre la chef îmbufnat și să pună întrebări urâte și jignitoare și având duh de mânie și de revoltă asupra Tatălui sau a slugilor sau asupra sărbătoritului, deci a preferat să-l cheme pe părinte afară și să nu deranjeze simțămintele și bucuria di-năuntru. 3. Murea de foame pentru că toți porcii erau egoiști, și asta e definiția porcului, iubirea de sine egoistă că de aia se face gras ca porcul din lăcomie egoistă, și deci toți ceilalți tovarăși de muncă erau egoiști și el deși dădea la toți roșcoave de cai morți cu toate astea lui nimeni nu-i dădea, deci e vorba că nimeni nu împărțea nimic cu el, nici chiar din roșcovele pe care el le împărțea altora nu primea nici măcar una înapoi în nevoie nici dacă ar fi cerut... deci era vorba de foamea iubirii milostive și altruiste de care ducea lipsă grozavă căci toți se iubeau doar pe ei înșiși. 4. Păi cine mai poate prepara așa de bine și de gustos un vițel afară de Marta? Firește că Maria. 5. Inelul dăruit unui fiu rătăcitor întors acasă este simbolul căsătoriei și al fidelității și firește că este sigiliul proprietății, domeniul peste care ești pus ca stăpânitor. Deci Tatăl i-a dăruit și o femeie ca s-o ia de nevastă și o moșie s-o stăpânească. 6. Fiul cel mic și prea alintat se temea să fie pus la lucru și se temea să-i fie aflate păcatele iubirii egoiste pe care le săvârșea în ascuns și voia să se laude și să nu mai trebuiască să dea socoteală așa că a găsit scuza, împărțirea averii ca să nu-l mai 'terorizeze' fratele mai mare cu tot felul de mustrări... deci pentru grija aia foarte serioasă a dreptății... fariseice. 7. Păi cum putea să-i ceară tatălui să-l pună și pe el ca pe unul din argați din moment ce el a risipit tot capitalul, a încercat toate muncile posibile și nici ca porcar n-a fost în stare să se întrețină. S-a lepădat pe drum de încrederea în sine amăgitoare și înșelătoare și a recunoscut că nu este bun de nimic... fără Dumnezeu. Last edited by vsovivivi; 06.03.2013 at 14:52:03. |
#85
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Principalul este ca pe viitor să nu mai împrăștiem viclenia 'mântuitoare' că m-am cam săturat ca și mârțoagă de cât am împrăștiat din ea bătând șaua să priceapă iapa. Last edited by vsovivivi; 06.03.2013 at 15:04:52. |
#86
|
|||
|
|||
![]()
De la un timp, în fiul risipitor care s-a întors acasă prin puterea Duhului Sfânt de a lepăda iubirea egoistă dusă la extrem, până la altruismul egoist feroce care se autoflagelează absurd în deșert, dintr-o conștiință pitonicească până se sufocă singur de frică, disperat că nu este aplaudat, iată că acasă după ce a mâncat bine de tot vițelul cel îngrășat, și a luat în primire femeia și domeniul dat de Tatăl Său pentru că aia voise el de la început, să dovedească lumii că și el poate să aibă slugi și belșug și iubire de moșie, ceva s-a întâmplat, de la o vreme a început să nu-i mai pese de datoria milei prin înduioșare pentru dragostea altruistă... și a început să se simtă deranjat și furios ori de câte ori cineva i-ar fi tulburat nepăsarea cea tulburată, supărată și înfuriată cu care el se liniștea mulțumindu-se cu sine și cu faptele sale... rele văzute în sine ca pe niște fapte ale unui foarte apostol sau teolog din moment ce s-a perindat prin toată glumea experiind tot ce a auzit și a văzut ca nebunul.
S-a întors, însă a căzut sărmanul din lac în puț și din puț în pui, în pui de pui, iar și iar, din robie în robie... și acum avea de toate: avea slugi multe și munceau slugile sale din greu după poruncile sale foarte 'serioase', îl ajuta pe el la toate nevoile și îndatoriile chiar și fratele cel mare iar Tatăl și Mama îl cocoloșeau și-l alintau în toată clipa dar se pare că nu era deajuns pentru el asta și de la ovreme i s-a suit la cap și el se credea că-l răsfățau toți pe drept, și astfel petrecând, iubirea lui păcătoasă, iubirea de sine, ca o neghină dădea să iasă din pământ odrăslind și crescând din ceva rămîșițe de rădăcină spurcată uitată pe undeva prin el și voia să-nflorească spre a plăcea la toată lumea tot felul de flori mari și albastre și de toate culorile curcubeului, dacă nu chiar flori albe curate și pline de amar și roșii sânge pline de nectar. Și atunci Tatăl pregătindu-se prin post și veghe sfântă ca să rabde răul care venea și nu se lăsa a încercat să-l facă pe fiul cel mic să ia aminte prin rugăciuni și ascultare la înfricoșătoarea judecată a Cuvântului Sfânt, sfătuindu-l cu blândețe că nu e bine să fugă ca prostul de răul și de mânia care vine printr-o nepăsare înfuriată care nu suportă nimic bun și care se simte mereu deranjată și lovită în orgoliul împărătesc și fățarnic de parcă mustrarea pe față venită din dragostea lui Dumnezeu ar fi defapt o bârfă rea spusă pe la spate, după paravan ca să-l discrediteze în ochii suporterilor și ai admiratorilor, deci l-a sfătuit că nu e bine să fugă la greu ca să se semețească ci că trebuie, ar fi frumos și bine, este obligatoriu ca el să caute să iasă cu orice chip din pușcăria eului credul și prefăcut care se mituie și se flatează cu plăceri, să iasă definitiv din pușculița păcatelor, din înălțarea mincinoasă a iubirii de sine plină de ispite sadice ca nu cumva să se preschimbe sufletul său bun într-un duh egoist necurat, duh de lampă cu păcură și să rămână blocat pe veșnicie într-o sticlă mică și plată de vodkă scârboasă și mânjită și pe dinăuntru și pe dinafară cu murdărie ieșită din tot felul de vorbe urâte și pline de venin rostite pe față sau după paravan, în ascuns, cu vicleană împrăștiere 'mântuitoare' căci s-ar putea trezi din prințișor smerit un ditamai păcălici uituc însă foarte mare smințișor grozav... de care va râde până la urmă până și râmele cele pline de inele și zvârcoliri că până și ele ies la suprafață când vine ploaia știind că e posibil să se apropie potopul din vina lor și nu din vina luminii așa cum crede el de la o vreme acuzând pe toți în stânga și în dreapta ca 'înțeleptul'. Sigur că e bine că s-a întors acasă fiul risipitor, însă judecata virtuților neegoiste și a dreptății drepte care nu se lasă mituită și nu caută ale sale 'nu te iartă' nici dac-ai fi pui de pui, pui de om, fiu de împărat bun de tot... așa că nu te baza, fiule risipitor reîntors acasă și casnicizat între perne moi, pe privilegiul hainelor strălucitoare și de lux și pe puterea primită în dar căci slugile, tâlharii și desfrânatele vor intra înaintea ta în împărăția vieții căci au auzit mai degrabă decât tine și au și împlinit iar tu s-ar putea să-ți pierzi ca surdul toată inima frântă și umilă în jocool de-a întrecerea cu premii în bani frumoși pentru cel ce are cel mai mare conac și cea mai luxoasă căruță cu amantă drăguță cu tot, îngânfându-ți-se de parcă le-ai fi meritat pe toate pe drept din pricina înțelepciunii tale ieșită din comun de care toată gLumea e îndrăgostită lulea privindu-te ca drosofilele melanogangster îmbătate cu o fericire alcoolică luminoasă asemenea celor ce vedeau de departe farul din Alexandria... știind că vor avea parte de comerț fructuos din moment ce nu s-au sfărâmat de stânci din pricina ceții. Deci degeaba te-ai întors acasă fiule risipitor și rătăcitor dacă ai păstrat în tine năravul tăcutochi care în ascuns slujește tăișului ascuțiș ca să se închine lăcomiei lepădării de Dumnezeu, exact așa cum a văzut el la cei din lume, pe acolo pe unde s-a tooot perindat, căci pe acolo ăia erau socotiți foarte mari și tari de proști și de orbi și de toți păcătoșii, țapii ăia cei mai tartori și unși cu toate alifiile și care știau împunge pe toți cei ce nu le credeau lăudăroșeniile lor sexuale sau aventuriere, fiindcă ei credeau că știu să se bat ca nimeni altul și îndrăzneau să se certe cu oricine fără frică de moarte... de moartea celorlalți prin viclenie și răutate, a entuziaștilor naivi ce le cădeau în capcană ca niște victime sigure și ușor de păcălit. Va fi degeaba și cu mult amar căci cu toate bunătățile puse la cheremul tău vei sfârși mult mai rău: nu-ți va mai păsa de loc de nimeni și-L vei biciui chiar și pe tatăl tău că de mamă ce să mai vorbim, sau pe fratele tău dacă îndrăznește vreunul ca să-i fie Lui milă de vre-o ființă de pe domeniul tău moșieresc unde stă scris cu litere de aur la loc de cinste pentru veșnicie: INTERZIS MILA CONTRA PĂCATULUI!.. ca nu cumva să-ți vie și să-ți fie și ție înduioșare dreaptă de mai mici, de mai săraci și umili căci s-ar putea socoti că este dovada lipsei de putere și demnitate și de credibilitate în afaceri... în tranzacțiile cu suflete, pentru că astfel știi că îți pierzi atracția puterii și mândriei plină de poftă ce mai rea și de trufia absurdă și absolută, și asta ție, fiule rătăcitor și risipitor, nu ți-ar conveni absolut deloc... niciodată. Last edited by vsovivivi; 12.03.2013 at 10:49:57. |
#87
|
|||
|
|||
![]() ![]() ![]() ![]() Râs cu plâns balegă de mânz. Dar mai este o problemă de lămurit la fiul cel mare rămas acasă, păi el mărturisind cu reproș că n-a primit niciodată măcar un ied ca să se bucure cu prietenii lui sărbătorind câte ceva, el s-a dovedit mult prea exagerat de ascultător deoarece neavând încredere în Tatăl său îl slujea fără suficientă dragoste și încredere, mai mult din frică superstițioasă, și atunci de aia Tatăl i-a spus că toate ale Sale sunt și ale lui deci ar fi putut liniștit să se bucure cu prietenii săi sărbătorind și jertfind câte ceva din avere căci El, Tatăl are deplină încredere în fidelitatea lui credincioasă... iar la capitolul acesta, al încrederii, iată că cel mic s-a arătat mult mai plin de încredere în Părintele său din moment ce știa cât rău și necaz a făcut slujind el iubirii sale egoiste și plină de înălțare mincinoasă de sine și cu toate astea când a ajuns atât de trist și singur, în pragul disperării, el a crezut în bunătatea părintelui și în dobândirea milei și iertării sale... deci e clar: ''Nici abuzul, nici refuzul'' și nici între ele ca vicleanool că e păcat împotriva Duhului Sfânt. (Păr.Pror.A.Boca) Last edited by vsovivivi; 12.03.2013 at 15:11:45. |
#88
|
||||
|
||||
![]()
Cu adevărat este greu să ierți pe cel ce te-a nedreptățit. Este greu să nu te întrebi tu, nedreptățitul: ”De ce trebuie să-i iert tot eu răutatea? După ce a făcut din sufletul meu tobogan pe care a dănțuit el cu satana, tot eu sunt cel care trebuie să-l iert pe el?”. Pare absurd și chiar este. Dar aici, cred eu, se petrece minunea metanoiei creștine: să ierți până la capăt, până la capătul răbdării tale și dincolo de el. Și acum vorbesc din mine, , poate nu cu aceeași răutate, dar am greșit și eu! Și atunci, mai pot eu să-I spun Domnului diseară, ”Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri?” Va trebui să pot! Chiar va trebui să iert! Și va trebui să uit că cineva a greșit! Poate și Dumnezeu va șterge fărădelegea mea, ”că fărădelegea mea înaintea mea este pururea . . ” și altele și mai rele am făcut! Iartă-l Doamne, că eu l-am iertat și mă iartă și pe mine, nevrednicul, Te rog!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#89
|
||||
|
||||
![]()
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#90
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Atunci cand gresim fata de cineva, un semen, chiar foarte apropiat ( sot, parinte, copil, frate,e tc), adica el considera ca am gresit in fata lui, facand ceva ce stiam ca nu e de acord sa facem, sau fara sa-i cerem incuviintarea in prealabil, insa noi consideram, din puctul nostru de vedere, ca am procedat corect, am facut ceea ce trebuia ( de ex am cheltuit niste bani, fara incuviintarea sotului, sau am imprumutat pe cineva).este absolut necesar, in acest context, sa ne cerem iertare de la persoana respectiva? Sau mai trebuie sa ne si spovedim, sa cerem iertare lui Dumnezeu? Ce se intampla daca persoana respectiva nu vrea sa ne ierte, nici daca se apropie vreo sarbatoare mare, Pastele sau Craciunul? Ne mai putem apropia de sfantul potir daca persoana respectiva nu ne iarta, chiar daca, repet, noi consideram ca nu am gresit, cel putin in fata lui Dumnezeu ( in fine, dreptatea noastra e o carpa lepadata, insa poate noi am facut un bine ajutand pe cineva, insa altcineva mai apropiat noua se considera nedreptatit ca nu a beneficiat el de binele acela, de exemplu) ( daca vrea cineva detalii particulare ale situatiei, pt a se lamuri mai bine, le pot dezvalui, nu e un secret, dar n vreau sa plictisesc pe nimeni. Nici macar pe duhovnicul meu nu l-as deranja cu asta, desi tare mi-ar fi folosit parerea d-lui ![]() Last edited by fallen; 10.11.2014 at 10:07:44. |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Iertarea pacatelor ca urmare a milosteniei? | costel | Spiritualitatea ortodoxa | 27 | 05.03.2013 14:31:12 |
Pacatul si Iertarea | Mosh-Neagu | Pocainta | 26 | 28.01.2013 17:45:08 |
despre iertarea pacatelor | alinuu | Intrebari utilizatori | 23 | 06.07.2011 18:08:46 |
Iertarea de aproape contradictorie Matei 18 cu 15-17 | Radu32 | Despre Sfanta Scriptura | 23 | 06.08.2010 09:38:13 |
Iertarea! | amatyyy | Umanitare | 26 | 17.05.2009 12:56:37 |
|