Nu e vorba de contestat miracolul. E vorba despre a avea dreptul să păstrezi anumite rezerve, care, culmea, nici măcar nu este incompatibil cu credința în miracol.
Pe de altă parte, atunci când minunile sunt argumentul suprem în sprijinul activismului confesional, este evident că orice îndoială este incompatibilă cu "normalitatea".
După cum a arătat și domnul Dragomir, poziția catolică este nuanțată. În primul rând, catolicii nu exclud de plano existența minunilor "în afara Bisericii", deși exprimarea nu e tocmai fericită.
De fapt, minunile nu se întâmplă "într-o Biserică" sau "în altă Biserică", minunile nu sunt intraconfesionale. De aceea zâmbesc mereu citind exprimările lui Cătălin, de genul "noi avem minuni" sau "catolicii nu au minuni", de parcă miracolul ar fi obiect al dreptului de proprietate. Parcă văd un avocat de drept canonic formulând o acțiune în revendicare mobiliară: "Să constate onoratul tribunal bisericesc că subscrisa Biserică X suntem proprietara de drept a minunii de la Ierusalim/Lanciano/Ciorogârla și să obligați pârâta Biserică Z să ne-o lase în deplină posesie, folosință și dispoziție..... "
În al doilea rând, catolicii sunt (la fel ca și ortodocșii, de altfel) obligați în primul rând să dea dovadă de caritate; a nega vehement, și mai ales fără dovezi irefutabile, realitatea unei minuni în care crede alt creștin, este o dovadă de lipsă de caritate.
Ca să nu mai spun că a atribui a priori minunile pe care tu le percepi ca fiind "la alții", diavolului, s-ar putea întâmpla să fie păcatul acela urât de care vorbea Iisus.
|
20.04.2015, 16:57:47
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode