Sfintii Zilei

[tabitha]

Astăzi, în a V-a duminică după Pasti -

Biserica sărbătoreste Duminica femeii samarinence

- Fotini, cea care l-a întâlnit si l-a descoperit pe Iisus la fântana lui Iacob, lângă cetatea Sihar din Samaria.

Ea s-a făcut cea dintâi misionară a Domnului.



câteva articole pe tema aceasta :

- Luminita si Lumina. O întâlnire nu fără scântei: http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ei-141107.html

- Samarineanca : http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ca-144984.html

- Apa necesară vietii vesnice : http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ce-145051.html

[cristiboss56]

În data de 27 mai, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Ioan Rusul, mărturisitor al credinţei creştine ortodoxe, care s-a proslăvit prin răbdare, smerenie şi bunătate la începutul secolului al XVII-lea, fiind în robie la un stăpân turc. Sfântul Ioan este iubit de credincioşi pentru grabnicul ajutor pe care-l oferă tuturor celor care-i solicită ajutorul, iar în ultimii ani mai multe sfinte locaşuri de la noi din ţară l-au primit ca ocrotitor.
Pe lângă sfinţii din vechime, martiri, cuvioşi, ierarhi, pe care credincioşii îi cinstesc zi de zi, ascultându-le slujbele şi luând aminte la vieţile lor din sinaxare, cu timpul au apărut alţi sfinţi care sunt la fel de cinstiţi şi iubiţi de oameni atât pentru viaţa lor minunată, cât şi pentru apropierea în timp de viaţa omului contemporan. Prin mărturia pe care aceşti sfinţi au dat-o, ei întăresc în credinţă credincioşii şi înfrumuseţează podoaba spirituală a Bisericii Ortodoxe.
După căderea Imperiului Bizantin în mâinile turcilor, mulţi creştini au ajuns să-şi mărturisească credinţa lor în Mântuitorul Iisus Hristos chiar cu preţul libertăţii sau al vieţii. În sinaxarele noastre, aceşti sfinţi, de cele mai multe ori mucenici, sunt trecuţi în urma celor din vechime. Ei au trăit în secolele XVI-XIX şi au devenit exemple de tărie şi credinţă curată pentru toţi ceilalţi creştini ortodocşi. Vieţuirea sfântului pe care îl pomenim astăzi este mai deosebită. El nu era originar din ţinuturile greceşti, ci a sosit acolo din alte ţinuturi.
O viaţă de mărturisire a lui Hristos

Sfântul Ioan Rusul, ale cărui moaşte se află astăzi în biserica din localitatea Neoprokopion, insula Evia din Grecia, era originar din Malorosia, Ucraina de astăzi. El s-a născut pe la anul 1690, din părinţi creştini evlavioşi. De tânăr a fost luat în armată şi a fost nevoit să participe la un război ruso-turc, în anul 1711. Campania de la Prut, în care a fost implicat şi domnitorul moldovean Dimitrie Cantemir, ca aliat al ţarului Petru I, s-a încheiat dezastruos pentru partea rusă, care a fost nevoită să cedeze teritoriile din jurul mării Azov. După acest război, mulţi soldaţi ruşi au ajuns prizonieri la tătari, aliaţi ai turcilor, care îi vindeau în robie. Printre aceştia s-a numărat şi tânărul Ioan, care a fost vândut unui tânăr otoman, agă - conducător al unui detaşament de călăreţi. Astfel, el a plecat cu stăpânul său în oraşul Prokopion din Asia Mică, la 12 ore de mers de Cezareea Capadociei. Mulţi robi ruşi, pentru a li se uşura soarta grea a robiei, s-au dezis de credinţa în Hristos. Nu însă şi Ioan, care le-a spus stăpânilor săi că preferă să moară decât să se lepede de Hristos.
La casa stăpânului său, Ioan a primit cu smerenie, fără a cârti, noul său statut. El a fost pus să aibă grijă de animale şi şi-a ales singur să doarmă în staulul acestora, alături de cai şi vite. Chiar dacă mai târziu, după ce stăpânii i-au văzut râvna în muncă, i-au propus lui Ioan să doarmă într-o căsuţă, el a refuzat, decis fiind să-şi ducă până la capăt crucea. Prefera să lucreze ziua, iar noaptea, când nu-l puteau vedea decât animalele, să se roage. Din puţinul pe care-l avea de mâncare, tânărul ajuta şi sărmanii cerşetori. Sâmbăta el reuşea să participe la slujbă şi să se împărtăşească în biserica rupestră „Sfântul Gheorghe”.
Datorită credinţei şi vieţii sale curate, Ioan era respectat ca om drept de locuitorii cetăţii Prokopion, turci, greci şi armeni. Aga şi soţia acestuia i-au propus din nou să se mute din staul în casă, dar el a refuzat, spunând că o asemenea vieţuire îl va duce spre mântuire. În anul 1730, înainte de a muri, Sfântul Ioan a vrut să se împărtăşească, iar preotul, temându-se să intre în casa agăi, i-a transmis Împărtăşania ascunsă într-un măr. Trupul Sfântului Ioan a fost îngropat în apropierea mănăstirii rupestre. La trei ani după mutarea la Domnul, în luna noiembrie 1733, Sfântul Ioan i-a apărut în vis preotului care îi trimisese Împărtăşania, spunându-i să-i dezgroape trupul. Preotul a făcut după cum i s-a spus şi a descoperit trupul neputrezit şi bine mirositor al mărturisitorului Ioan. Sfintele moaşte au fost aşezate în biserică, într-o raclă specială, iar oamenii care veneau să se închine primeau vindecare de multe feluri de boli. Creştini din întreaga Capadocie veneau să se roage Sfântului Ioan.
În anul 1832, în cadrul unei răzmeriţe, localitatea Prokopion a fost invadată, iar moaştele Sfântului Ioan aruncate în foc. Ele însă au rămas întregi, fiind doar înnegrite de fum. Mai târziu, în 1845, în Prokopion a fost zidită o nouă biserică având hramul „Sfântul Vasile cel Mare“, iar moaştele Sfântului Ioan au fost mutate acolo. Slujba şi vieţuirea Sfântului Ioan Rusul au fost tipărite în anul 1849 la Atena, din banii donaţi de corăbieri originari din Prokopion. În anul 1880, mâna dreaptă a Sfântului Ioan a fost trimisă, la rugămintea stăruitoare, călugărilor Mănăstirii „Sfântul Pantelimon“ din Muntele Athos, unde se află până astăzi. Monahii mulţumitori au ajutat mai târziu locuitorii din Prokopion să înalţe o biserică închinată Sfântului Ioan Rusul, în anii 1886-1892, unde au şi fost mutate moaştele sfântului, în anul 1898.
Mai târziu, în anul 1924, când s-a făcut schimb de populaţie între Turcia şi Grecia, mulţi locuitori ai Prokopionului s-au mutat în insula Evia, unde au întemeiat localitatea Noul Prokopion şi unde au mutat şi moaştele Sfântului Ioan Rusul într-o nouă biserică, zidită în 1930. Ele se păstrează acolo până în zilele noastre.
Sfântul Ioan Rusul în România

În România, credincioşii au început să aibă evlavie la Sfântul Ioan Rusul mai ales după 1989, când au putut apărea cărţi şi broşuri care au redat viaţa şi minunile săvârşite de Dumnezeu prin mijlocirea Sfântului Ioan Rusul. Cu trecerea timpului şi datorită pelerinajelor românilor în insula Evia, unde aceştia s-au putut închina la moaştele Sfântului Ioan, la noi în ţară au început să fie zidite noi biserici care să-l aibă ca ocrotitor pe acest sfânt mărturisitor şi vindecător. Alte biserici, mai vechi, din evlavia credincioşilor pentru Sfântul Ioan, au primit al doilea hram în cinstea sa, iar unele păstrează părticele din sfintele sale moaşte. Cele mai multe biserici care-i poartă numele sunt în incinta spitalelor, având în vedere faptul că Sfântul Ioan Rusul este grabnic vindecător al celor bolnavi.
Astfel, în Bucureşti sunt mai multe biserici care au hramul „Sfântul Ioan Rusul“: paraclisul Maternităţii Polizu, biserica Parohiei Brâncuşi din cartierul bucureştean cu acelaşi nume, biserica Parohiei „Sfântul Dimitrie” din Pipera, biserica din incinta Spitalului de Psihiatrie „Eftimie Diamandescu“ şi biserica Parohiei „Sfânta Parascheva“ din sectorul 5.
În ţară, biserici care au hramul „Sfântul Ioan Rusul“ sunt la Cluj, în cartierul Gheorgheni, la Iaşi, în incinta Spitalului de Neurochirurgie, la Sibiu, în incinta Spitalului de Pneumoftiziologie, în judeţul Vâlcea, la Mănăstirea Mălaia, în Teleorman, la Mănăstirea Adămeşti, iar în Giurgiu - biserica de lemn a Mănăstirii Comana.
Părticele din moaştele Sfântului Ioan Rusu se păstrează în biserica paraclisului Maternităţii Polizu din Bucureşti, în biserica mănăstirii din comuna Floreşti, Cluj, în paraclisul mănăstirii din comuna Slobozia, Giurgiu, în biserica de lemn a Mănăstirii Comana, în Paraclisul „Sfinţii Ioachim şi Ana“ al Mănăstirii Sihăstria, în biserica Spitalului de Pneumoftiziologie din Sibiu, în biserica Spitalului Judeţean Suceava şi la Mănăstirea Adămeşti, Teleorman.

[cristiboss56]

http://www.crestinortodox.ro/calenda...ul-119428.html

[tabitha]

Despre viata si mucenicia Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava : http://sfantulioancelnou.ro/index.html

[tabitha]

Cuviosul Columba, Apostolul Scoţiei - sărbătorit la 9 Iunie



Din familie de viţă nobilă, Sfântul Columba (zis şi Collum Cille) s-a născut în anul 521 în comitatul Donegal din Irlanda. La început, de educația sa s-a ocupat Sfântul Finnian de Movilla (+ 589, prăznuit pe 10 septembrie), care l-a hirotonit diacon. Apoi a petrecut o vreme alături de bardul încreștinat Gema. Și-a desăvârșit studiile la Mănăstirea Sfântului Finnian de Clonard (+ 549, prăznuit pe 12 decembrie), studiind în adânc Sfânta Scriptură, fără să lase deoparte arta poetică, în care excela. Aici s-a împrietenit cu monahi sfinți, hotărându-se să se ducă să trăiască alături de aceștia, undeva în apropierea Dublinului, într-o comunitate de pustnici. Îndată după ce a fost hirotonit preot, a început o activitate pastorală care a durat 15 ani, străbătând întreaga Irlandă și zidind mănăstiri care aveau să devină apoi foarte cunoscute. Dintre toate aceste sfinte locașuri, cel mai iubit de către Sfântul Columba era la Derry, loc pe care-l cântă, zicând: «pe fiece frunză de stejar văd că șade un înger al cerului; toate respiră pace, toate sunt bucurie».

Biserica Cuviosului Columba din Derry, Irlanda, acolo unde a existat o mănăstire înființată de el :



La Sinodul ținut la Tailte (Telltown) în anul 563, puțin a lipsit ca sfântul să fie afurisit, datorită unui conflict cu regele Diarmaid. Intervenția Sfântului Brendan din Birr (+ 572, prăznuit pe 29 decembrie) în favoarea sa, a fost hotărâtoare, însă. Cuviosul Columba a primit proorocește sfatul acestuia și și-a părăsit patria, plecând în exil în Scoția, pentru a-L propovădui pe Hristos.

Împreună cu 12 ucenici, toți monahi, a ajuns în insula Iona, în vestul Scoției, chiar în noaptea de Cincizecime. Această mică insulă bătută de vânturi și de valuri sălbatice, golașă și stearpă, plină de nisip și de stânci, situată între țara picților și a scoților, avea să devină, datorită prezenței Cuviosului Columba, unul din cele mai cunoscute centre ale creștinismului celtic.

Mănăstirea Cuviosului Columba de pe insula Iona:



continuarea aici : http://www.pemptousia.ro/2013/06/cuv...otiei-9-iunie/

[tabitha]

Sfântul Ioan Botezătorul este singurul sfânt pe care îl sărbătorim atât la nastere, cât si la trecerea în viata vesnică.
Doar Hristos si Maica Domnului mai au ca zi de sărbătoare atât ziua de nastere, cât si ziua mortii.

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut din părintii Zaharia si Elisabeta. Zaharia era slujitor al templului mare din Ierusalim, însă traia o mare nerealizare si anume, ajunsese la o vârstă destul de înaintată fără a avea un urmas.
Familia din Vechiul Testament care nu avea un urmas era desconsiderată si chiar arătată cu degetul. Era cumva considerată ca o familie care trăia sub blestemul de a nu avea prunci. Din această cauză Preotul Zaharia neîncetat se ruga Domnului să îi ofere un urmas.

Ajuns cumva la bătrânete, parcă si rugăciunea lui Zaharia era una mecanică. Observăm că într-o zi când era rânduit să slujească în Templu, când a intrat în Altar să tămâieze, Îngerul Domnului i se arată si îi spune că sotia sa Elisabeta va urma să aibă un fiu. Zaharia pare uimit de ceea ce aude de la Înger, uită de toate rugăciunile înăltate spre a avea un urmas si se îndoieste. Îi cere Îngerului un semn si îi spune Îngerul că va rămâne mut până când toate acestea se vor împlini.

Acestea si mai multe despre Nasterea Sfântului Ioan Botezătorul sunt scrise în Evanghelia după Luca, capitolul 1:
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1



Sărbătoare cu bucurie tuturor!

Si nu uitati că, în cinstea acestui praznic, azi este dezlegare la peste :)

[tabitha]

Cuviosul Samson, primitorul de straini

Samson cel Mare, despre care strabatuse vestea pretutindeni, a fost din cetatea Romei. El s-a nascut din parinti cinstiti si bogati, de neam mare, care se trageau din sange imparatesc. El, stiind bine invatatura din afara, se deprinsese si la mestesugul doctoricesc, nu de nevoie, nici pentru imbogatirea sa, pentru ca avea destula bogatie ci, pe de o parte, ca sa nu petreaca in desertaciune, iar pe de alta, ca din mestesugul sau sa poata sluji lui Dumnezeu si saracilor. El tamaduia pe cei cuprinsi de boli netamaduite; pentru ca pe langa mestesugul doctoricesc, i se adaugase darul Domnului, cu care dadea tamaduiri.

Deci, pentru faptele lui cele bune in care sporea si pentru credinta pe care o castigase in Dumnezeu, avea si intelegerea dumnezeiestii Scripturi. El se indeletnicea mult la citirea Sfintelor carti, si spre dragostea lui Hristos se destepta cu credinta si cu nadejdea. Apoi, murind parintii lui si lasand multe averi, n-a zabovit a face cele cuviincioase lui; ci indata a inceput ca bogatia cea degraba pieritoare si vremelnica sa o schimbe prin cea nepieritoare si vesnica, urmand cuvantul Evangheliei. El dadea milostenie cu indurare, precum se graieste, impartind cu amandoua mainile la toate nevoile saracilor si flamanzilor, cistigand prin pantecele lor cel stricacios, vistieria cea nestricacioasa. Aceasta o facea in toate zilele vietii sale, ca milostivirea o vedea nascuta si crescuta impreuna cu el. Acest fericit, voind sa se indrepteze la o viata si mai smerita, a eliberat multimea robilor, oprand numai pe unul pentru slujba sa. Caci ce nevoie avea de atatia robi, de vreme ce singur se daduse rob Domnului cel adevarat? Astfel s-a dezlegat de bogatiile cu care era tinut ca si cu niste legaturi, multumindu-se cu o haina si cu o funie pentru tinerea mijlocului.

continuarea aici : http://www.crestinortodox.ro/calenda...ita-35704.html

[ortodoxul73]

Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt praznuiti azi pe data de 29 iunie, data la care au fost amandoi martirizati de imparatul Nero. Sfantul Petru a fost numit de Mantuitor "piatra" si a raspandit credinta pana cand a fost rastignit de Nero cu capul in jos. Sfantul Ap. Pavel a fost numit "Apostolul Neamurilor" si a crestinizat popoare, dupa ce a prigonit pe crestini inainte. I S-a aratat Domnul lui Saul, cum era numit inainte Pavel, moment in care a lepadat ratacirea si apoi a devenit unul din cei mai mari apostoli, care a urmat cel mai mult pe Hristos. S-a sfarsit prin taierea capului. Sa ne rugam sa mijloceasca pentru noi acesti Apostoli, care au facut sa creasca Biserica Ortodoxa pe Piatra-Hristos, Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica.

[Yasmina]

La ziua Sfintilor Apostoli Petru si Pavel,
Conferinta Parintelui Calistrat

https://www.youtube.com/watch?v=D9fZw97QHxU

[tabitha]

Sfinții Apostoli Petru și Pavel stau îmbrățișați în icoana praznicului lor comun. Biserica a ținut să-i împace în veșnicie. În viață fiind, s-au cam destestat, combătut, s-au certat... Petru era din primul val de ucenici. În plus, ”tu ești Petru și pe tine voi ridica Biserica Mea”... Cu urmarea că devine șeful bisericii creștine din Roma, capitala imperiului.
Pavel e mai cultivat, de origine socială mai bună, e mai deștept și mai abil în predică, mai subtil în argumentația teologică. În plus, experiența de pe drumul Damascului pare să-i deschidă un soi de ”fir direct” cu Hristos Cel Înălțat. Mai e o diferență între cei doi corifei apostolici: Petru e cam iudaizant, ține și formal la Legea Veche. Pavel e în schimb convins că abolirea ritualismului iudaic e singura cale de universalizare a creștinismului (adică de convertire a păgânilor, mai numeroși decât fiii lui Israel).
Dincolo de aceste diferențe tipologice și temperamentale, ambii apostoli au murit martiric, mărturisind Același Domn și Mântuitor - de care primul se lepădase și pe care al doilea Îl prigonise...

(Teodor Baconschi)