Marturisire impotriva ecumenismului pana la mucenicie

[Lavrentiu]

În prealabil postat de Fani71

Sunt sora, nu frate ;-)
Pai vezi, purtasera dialoguri!!
Stiu, o sa spui iara ca dialogurile ecumenice nu duc decat la tradari. Eu nu am stat sa citesc fiecare act al intalnirilor ecumenice, or mai fi fost si compromisuri sau bla-bla inutil (siguar au fost, din ultimele), dar asta nu inseamna ca ar trebui intrerupte. Ar trebui atunci sa militam nu sa se intrerupa, ci sa se faca mai bine. Sa fie intr-adevar dialoguri sincere ale dragostei, nu intalniri la nivel inalt de tip politic cum sunt adesea.
Faptul ca greseala este posibila intr-o actiune nub inseamna ca solutia este neaparat sa intrerupem actiunea. 'Numai cine nu munceste nu greseste'. Mi se pare o lasitate duhovniceasca o astfel de atitudine.

Care este alternativa? Sa ne regasim fiecare iarasi in tabara lui, fara dialog, fara contact? Sa ne improscam iarasi cu noroi, sa vorbim urat unii de altii, sa nu discutam macar despre adevarurile de credinta pe care le avem in comun, sa nu mai avem actiuni caritative comune, sa nu mai acceptam ajutor nii de la altii, sa nu mai putem sa zicem nici Tatal Nostru impreuna?

Halal antiecumenism!

Fani, chiar nu intelegi ca vorbim de lucruri diferite?

Una este dialogul cu ceilalti, rugaciunea pentru ei, faptele bune pentru ei...
Alta este conferinta ecumenica in care ortodoxul, protestantul si neoprotestantul se intalnesc si dau "declaratii comune" despre BEM (Botez, Euharistie, Mirungere), ca si cum noi si ei am practica acelasi lucru!

Ti-am scris si mai sus asta, dar ai fentat elegant si nu ai vrut sa comentezi.

Trebuie sa inceteze odata aceasta confuzie intre "principiile ecumeniste" (sa ne cunoastem, sa dialogam etc) si monstruozitatea eretico-financiaro-politica care a devenit miscarea ecumenica si structurile sale din care cu mandrie fac parte si unii din ierarhii nostri (CEB etc).