Ganduri despre dogmatica in general

Oare ce ştim noi despre mântuire? Nu ştim de noi înşine dacă ne vom mântui, cum să ne pronunţăm în privinţa altora?
Dar ce ştim este că Hristos a venit, făcându-Se cunoscut, dăruindu-ni-Se nouă, jertfindu-se ca tot omul să aibă viaţă veşnică din jertfa Sa. S-a înălţat, continuând să fie prezent în Biserică, lucrările Sale predându-le apostolilor, sfinţilor... Biserica nu e altceva decât felul în care El continuă să fie cu noi, nemijlocit, văzut, palpabil aşa cum era în vremea aceea.

Dar oare nu aveau parte atunci de vindecare decât cei care reuşeau să-L atingă? Nu primeau harul Său decât cei care auzeau cuvintele direct din gura Sa?

Din nou spun: noi ştim unde este Dumnezeu; dar nu ştim unde nu este. Şi înţelept mi se pare, pentru oricine, să-L caute acolo unde ştie că este, nu acolo unde nu ştie dacă este.