nunta in zi de post

[sophia]

În prealabil postat de delia31

Da, pai si ascetii au papile gustative. Dar nu-si fac din ele idoli mentali carora sa le aduca cele mai rafinate ofrande.
Vezi mai sus ce zicea Sf. Grigore cel Mare. "Pacatul nu sta in hrana, ci in modul in care o primesti. De aceea se poate sa mananci feluri gustoase si gatite cu grija, fara sa pacatuiesti in vreun fel si sa inghiti mancaruri de rand si sa te intinezi cu ele".

Nu hrana in sine ar fi problema, nici gustul ei, ci felul in care ne folosim de ea. Poate fi cumpatat, poate fi exagerat, fie accentuand cantitatea, fie cautand exclusiv calitatea ultra, desfatarea rafinata a simturilor.

In esenta, e vorba de modul de hranire propus de Dumnezeu, raportul optim dintre inteligibil si sensibil, pentru a nu deraia in directii patologice.

Nu trebuie sa fii musai ascet, nici sa-ti spuna nutritionistul sau psihologul, ca ne dam singuri seama cand ne facem rau prin exces si intrebuintarea patologica a hranei. Mancatul compulsiv, bulimia - stim ca fac mari ravagii. Psihologul nostru, Ioan Cezar ne poat explica mai bine mecanismele compensatorii ale tulburarilor de genul asta. Lipsa iubirii si golul resimtit de absenta cuiva, trebuie umplut cu ceva, cel mai la indemana fiind mancarea. Mai ales dulciurile.

Ascetii percep lacomia de mancare in sensul unei intelegeri rasturnate a dorintei de a ne hrani. Omul e facut sa se hraneasca si spiritual si material, si inteligibil si sensibil. Ce-a zis Hristos pe tema asta? "Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot Cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu".

Cand dorinta noastra de a manca si de a ne desfata exagerat simtul gustului e mai mare decat dorirea de Dumnezeu, ea ne devine patima si pricina de moarte sufleteasca.

Hrana Il poate descoperi omului pe Dumnezeu ( asta-i o arta a ascetilor), fiindca mancarurile pot fi cugetate ca un mediu transparent al energiilor lui Dumnezeu. Sf. Isaac Sirul, vorbeste chiar de cel ce a vazut / perceput in hrana sa pe Domnul, adica poate intelege ratiunea, motivatia lui Dumnezeu cand a facut roadele cu care sa ne hranim. Nici intr-un caz spre imbuibare ori ca afrodisiac de innebunit simturile. IMHO.

Aici este alta discutie.
Ma intreb in ceea ce ai scris tu aici, ce loc acorzi postului de fapt.
Ca totusi postul la noi ortodocsii este foarte sever si te duce la ideea ca tot ceea ce mananci este rau.
Unde este limita intre normal/modest si imbuibare?

Cand spui asa:

"Cand dorinta noastra de a manca si de a ne desfata exagerat simtul gustului e mai mare decat dorirea de Dumnezeu, ea ne devine patima si pricina de moarte sufleteasca."

...spui ca daca bei lapte in loc de ceai dimineata esti exagerat, sau nu mai ai dorire de Dumnezeu? Daca mananci un ou sau o bucatica de branza este patima si moarte sufleteasca?

Patologice sunt: bulimie, anorexie, adica a manca prea mult dar si prea putin.

Asceza este deja un lucru extrem, la fel ca si postul negru.
Te duc astea mai mult/mai degraba la Dumnezeu, la credinta?

As vrea sa inteleg cat este pentru om postul o necesitate pentru credinta, o imagine a iubirii de Dumnezeu si cat altceva (regim alimentar, ambitie etc.)

Am mai spus ca am citit patericul athonit si mi-a ramas (neplacut) in minte toata asceza lor: fara mancare (unii refuzau complet), fara somn, spanzurati nu stiu cum toata ziua, fara haine etc..
Si ma intreb daca asta ne cere Dumnezeu si daca asta este credinta.

Si da, nu traim numai cu painea, cu hrana trupeasca. Tocmai aici este problema.
Multi insista pe post si renuntarea la social, la iubire, la omul de langa noi.
Nu conteaza sa fim cu oamenii cat ceea ce bagam in gura.

Eu raman la ideea ca se denatureaza totusi credinta.

Si ca sa raspund si lui Ovidiu aici si altora, in incheiere.
Pana la urma situatia de dezbinare ajunge foarte stresanta.
Pentru ca se repeta mereu si mereu.

Te invita o prietena la o inghetata, sau in pauza de pranz si trebuie sa tii cont ca este vineri (cine tine si miercuri, sau chiar si luni), ca este sarbatoarea nu stiu care si e post, ca Postul Craciunului, al Pastelui, etc.
Asta o spun pentru cie care se afla in alte tari.
Se organizeaza diverse actiuni la institutii, organizatii, sau in privat, la care trebuie sa participi.

Si nu in ultimul rand trebuie sa tii cont si de sanatatea si puterile tale.
"In esenta, e vorba de modul de hranire propus de Dumnezeu, raportul optim dintre inteligibil si sensibil, pentru a nu deraia in directii patologice."

Patologic este si cand ti se face rau pentru ca nu mananci ce si cat trebuie.