Pentru o intelegere corecta a ortodoxiei

[anna21]

În prealabil postat de bogdan268

Această hotărâre a mea de a/mi astupa golurile sau a/mi reconfirma ceea ce ştiam sau intuiam deja în ceea ce priveşte doctrina ortodoxă a pornit dintr/un singur lucru.
Iubesc prea mult oamenii pentru accepta ideea că nu toţi vor ajunge la Dumnezeu.
Şi când zic asta îmi închipui atât copiii africani care mor la vârste fragede (care nu au auzit de doctrina ortodoxă), cât şi pe Dalai Lama (care cunoaşte mai bine decât mine această doctrină, însă nu a acceptat/o).
Mă tot gândesc la ce ar fi un creştin/ortodox dacă l/ar auzi pe Ghandi spunând: “Eu sunt hindus, sunt musulman, sunt evreu, sunt creştin, sunt budist”. Nu ştiu, oare l/ar considera eretic, gândindu/se, după cum îi “dictează” doctrina că poteca lui s/ar bifurca descendent cu mult înainte de a ajunge la Dumnezeu. Eu nu pot accepta asta.
Nu pot accepta un Dumnezeu care a spus lucrul acesta, dacă l/a spus. Atunci eu nu cred în Dumnezeul ortodox.
Nu pot accepta faptul că după doctrina ortodoxă cei mai aproape de Dumnezeu v/or sta doar cei 150 de milioane de ortodocşi, iar celelalte miliarde de oameni vor sta pe la etajele 2,3,4,5,6 dacă ar fi să ne imaginăm un bloc cu 10 etaje drept raiul sau ce va fi după moarte.
Nu pot accepta faptul că ateii care au dus o viaţă în spiritul moralei, au respectat codul penal şi civil, cu toate că nu au crezut în Iisus Cristos, vor ajunge la subsolul acelui bloc (în iad).
Nu pot accepta un Dumnezeu părtinitor, care ţine doar cu creştin/ortodocşii şi îi lasă la etajul 9 pe catolici, la 8 pe protestanţi.
Nu pot accepta o doctrină care ne învaţă că miliardul de indieni trăiesc în minciună şi nu vor ajunge lângă Dumnezeu.
Nu/mi pot închipui un preot de altă religie, care după moarte, va sta pe etajul 8 şi nu lângă Dumnezeu, pentru că ortodocşii consideră că dintre toate religiile de pe planeta Terra ei sunt posesorii şi păstrătorii adevărului absolut, în forma lui imuabilă, iar cine a cunoscut acest adevăr şi nu l/a adoptat, nu l/a îmbrăţişat, nu va ajunge lângă Dumnezeu, ci mult mai departe de El.

Crestinismul NU prezinta lucrurile ca mai sus!
Sa o luam logic: "daca A, atunci B" nu inseamna implicit ca "daca NU A, atunci NU B"!

Daca-L accepti pe Iisus te mantuiesti (dar nu automat, ci trebuie sa-I urmezi Lui in fapte si credinta). Acesta este mesajul crestinismului si fiind un mesaj de dragoste, nu este coercitiv.

Nu se spune nimic despre copii sau despre copii nenascuti (avortati, da), despre cei care nu au auzit de Iisus sau nu au avut sansa sa invete despre El.. Biserica nu are o pozitie clara. Nu este o invatatura care poate fi inteleasa de oricine, poate. Sau poate nu este necesara mantuirii. Aici ai incredere doar in judecata lui Dumnezeu, care va fi dreapta (individuala, bazata pe faptele/gandurile/trairile fiecaruia)

In plus, zic eu, un asa punct de vedere denota ipocrizie (nu vreau sa te jignesc, vorbesc din experienta mea): imi spun unii "uite, de ce nu-l vindeca Dumnezeu pe acel copil bolnav sau de ce nu-l ajuta pe acela care sta in strada?" Si eu raspund: daca tu consideri ca esti drept (mai drept decat Dumnezeu, adica) de ce nu-i ajuti tu? Dar de multe ori astfel de persoane nu sunt dispuse sa ajute. Vorbeste doar orgoliul si mandria in ei, dar nu mila!

Cu referire la celelalte credinte.. si eu gandeam ca si altele sunt bune cat timp stiam despre ele doar din carti de istoria religiilor. Dar contactul cu o persoana care a trait intre musulmani, de ex. a fost de natura sa-mi schimbe radical perspectiva asupra islamului, despre care Biblia spune : "Dar chiar dacă noi sau un INGER DIN CER v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! "
Iar despre religii orientale: informatiile din cartile Ierom. Seraphim Rose sunt foarte interesante. Pe scurt: sunt religii demonice, idolatre.
Dar aceste lucruri devin clare abia dupa ce te familiarizezi cu credinta ortodoxa.

Respectarea codului moral sau civil si penal NU ESTE SUFICIENTA. Nici macar in lumea oamenilor! Nu poti sa pretinzi mantuire doar pt. ca ai avut o conduita acceptabila social.
Cred ca esti de acord ca un om poate sa nu incalce nici o lege si totusi sa fie corupt sufleteste, sa traiasca in minciuna, provocand suferinta siesi si celor din jur (chiar daca nu incalca reguli morale).
Moralitatea nu poate surprinde esenta pacatului, nu "vede" pacate din mandrie, din parere de sine, care pot fi ucigatoare de suflet.