Despre creationism, evolutie si design inteligent cu George Coyne si Richard Dawkins

[Callisto]

Am citit articolul lui Pascal Boyer (recomandat de topcat) si cu surprindere remarc faptul ca psihologia incepe sa devina din ce in ce mai subtila. Este o specie de "stiinta"-cameleon, care profita de faptul ca poate adulmeca noi si vechi tendinte ale simtului comun (i.e. parerile cele mai raspandite ale oamenilor) si astfel emite proaspete teorii bazate pasamite pe observatii antropologice. Inca o data spun ca mi se pare atat de confortabil sa te bazezi pe o viziune behaviorista : vedem cum se comporta omul (aceasta fiinta luata in genere, la gramada) si apoi acomodam tendintele sale cu necesitati pe care a trebuit sa si le dezvolte in vederea supravietuirii. Pe langa faptul ca suntem indivizi cu variatii de comportament, astfel incat observatia exhaustiva este practic imposibila, nu inteleg de ce eu ar trebui sa cred ca inclinatiile noastre de actiune sunt rezultate ale supravietuirii speciei. De ce , de pilda, trebuie sa consideram ca ideea larg acceptata legata de sufletele celor raposati care ar sta pe langa noi este un derivat al fricii instinctive de elemente invizibile precum virusii? (in articol asta se sugereaza, ca multe/toate credintele noastre mistico-religioase sunt derivate/ produse rafinate ale temerilor si necesitatilor noastre instinctive, specifice vietuirii) Nu se poate lua in calcul ca tendinta multora de a crede in despartirea suflet-corp este un arhetip innascut noua ?
Admir faptul ca s-a renuntat la ideea ce religia ar fi "somnul ratiunii " sau mai stiu eu ce "opium al poparelor", pt ca si-au dat seama ca sunt afirmatii total gratuite, prejudecati fara funadement, logica practica a omului religios nefiind deosebita de cea a celui necredincios. Si mai e de adus in discutie o alta preconceptie, aceea ca omul credincios este asa doar pt a-si usura traiul, pentru ca i se spune ce sa faca si cum sa faca. Nimic nu poate fi mai fals decat asta. Un tip, Marius Cruceru, spunea pe blogul lui ca "Necredinta, odata ce ai inceput sa crezi, ti se va parea odihna si tratament." si subscriu cu tot discernamantul. O mare responasibilitate ti se arunca pe umeri din momentul in care incepi sa crezi in menirea omului anuntata in cuvintele dumnezeiesti. Diferenta credincio-necredincios sta in cuvintele lui Hristos cand spune " Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara". De tras ca boii, tragem cu totii in viata asta mai mult sau mai putin consteitn, dupa sensibilitatea fiecaruia, caci nimeni nu se poate declara intru totul fericit. Doar ca jugul Lui este bun pentru ca te tine pe o cale, nu te mai misti haotic intr-un camp larg deschis pe care sa aiurezi, iar sarcina Lui este suportabila pentru ca nu mai pui doar tu singur umarul (veselie!). Asta nu inseamna ca ma limiteaza Dumnezeu sa nu mai vad nimic in jur (dar imi spune ca multe imi vor fi daunatoare, ma vor rataci un timp) si nici ca nu mai am voie sa fac cutare lucru (dar ma avertizeaza ca voi suferi urmarile faptelor mele egoiste) In fine, nu vreau sa cad intr-un lobby biblic, fiindca si eu prea putine stiu, dar cele ce le pot intelege pana acum mi se par extrem de logice.
Acum, nu am o definitie pentru "bun" care e un concept pe care, ca si altele, le folosim intuitiv si contextual. filosofic asta s-ar explica prin faptul ca o definitie pune "fin"-uri, limite, pe cata vreme ideea de "bun" tine in principiu de spiritual, deci de har dumnezeiesc, deci de nelimitat. Referindu-ma la crestini, Binele se identifica cu Adevarul se identifica cu Iubirea. Am vrut sa spun ca telul ortodoxului e sa ajunga sa capete a-toate-iubirea. Asta e teoretic scopul, cand ne apucam sa punem in practica, atunci se simte greutatea si neputinta noastra. Ceva din jur te-a facut sa crezi contrariul cu privire la ortodocsi?
Treaba cu postul a fost o divagatie inutila, fiindca asa sunt gandurile mele, imprastiate.
Inca doua chestiuni arzatoare :
1. "si drogatii au trairi reale" : asta-i ditamai sofismul, pentru ca toate lumea stie ce inseamna un alienat mintal si toata lumea stie ce inseamna sa ai creierul aburit de substante. Nu poti compara functionarea normala a creierului credinciosului cu functionarea deviata chimic. Credinta este pur si simplu o miscare sufleteasca liber asumata. Eu personal nu am avut nici o viziune fantastica, nici o luminare fulguranta si nici vreo nalucire onirica care sa contina puterile ceresti.
2. "daca ai niste trairi reale nu inseamna ca exista Dumnezeu" - spune-mi, atunci pe ce sa ne bazam in viata asta? Mereu sa asteptam sa vedem ce rapoarte ne mai dau stiintele si sferto-stiintele? Stiintele tari nu contrazic cu nimic divinul, am mai spus, sunt utile pentru functionarea pe pamant. Altele sunt pure speculatii, chiar daca se spune ca deocamdata nu exista dovezi, dar candva...etc etc etc. E, eu n-am de gand sa astept ca in urmatorii ani sa se mai schimbe pe ici pe colo fara sa se zica nimic sigur, doar de dragul de a "dovedi" cu o incapatanare habotnica cat de numai-materie suntem.
Doar asa, de curiozitate, te-as intreba daca tu nu ai absolut nici o indoiala cu privire la materialismul pe care il sustii, si daca din intamplare ai, poate le scrii aici.

Cele bune!