Despre creationism, evolutie si design inteligent cu George Coyne si Richard Dawkins

[Callisto]

1. Dupa logica supravietuirii indivizilor mai puternici, societatea nu area avea motive sa ajute cersetorii, handicapatii s.a.m.d. care sunt "elemente parazitare". Tu spui ca ii ajutam pentru ca suntem intr-un fel programati genetic, rezulta ca aceste impulsuri sunt rudimente de care practic nici nu mai avem nevoie, din moment ce specia umana nu e in nici un caz pe cale de disparitie. Ba chiar, la cum umplem pamantul, ar fi necesar sa ne mai dezobisnuim, sa luptam contra naturii tocmai pentru natura (asa cum spune Dawkins ca face omul cu metodele anti-conceptionale). Vezi bine unde duce firul acestui rationament.

2. In filmuletul tau, Dawkins vorbeste despre "reciprocal altruism" pe care il defineste "you do me a favor and I'll return it". Ori asta nu e deloc conceptul de altruism de care vorbeam, ci este mai degraba legea talmudica "ochi pentru ochi". In Vechiul Testament, de altfel, este revelat in principiu potentialul nostru etic. Evolutionistii cam pe acolo se afla. Vestea noua si mare e ca noi, oamenii= fiinte cu constiinta, deosebite de animalutele studiate de Dawkins, putem face mult mai mult decat atat, dupa venirea lui Hristos si dupa Cincizecime. Aspiratia omului, de 2000 de ani, ar fi aceea de a depasi simplul prag moral. Asta e si raspunsul dat unui rationalist care intreaba " Nu pot fi moral fara <<ideea>> de Dumnezeu?"

3. Cum se explica totusi existenta mizantropilor, care se auto-exclud si nu sunt exclusi din societate. La fel, greu se explica de exemplu faptele relatate din inchisorile comuniste (daca ai avea curiozitatea sa citesti...), despre oamenii care dadeau mancarea lor sau medicamente altor oameni, neinruditi cu ei, mai bolnavi sau mai slabiti, unii dintre ei cu foarte mici sanse de supravietuire (ca sa nu spui ca o faceau pentru a-si conserve specia de detinuti...Prin urmare, gestul celor care dadeau mancarea altora, desi toata lumea avea nevoie de faramiturile alea, era mai mult simbolic.) N-o sa justifice stiinta asa gesturi nici cand o sa ne facem crasme pe Marte.

4. In sfarsit, referitor la "dilema prizonierului" din film, tit-for-tat s-a dovedit a fi programul computerizat cel mai avantajos...in lumea asta. Adica, unul care e la inceput de treaba, apoi raspunde cu aceeasi moneda daca e inselat, si apoi iarta daca i se ridica mingea. Asta e doar un cvasi-altruism, si fara indoiala ca sunt destui oameni care actioneaza asa. Nu te-ar impresiona catusi de putin un om care ar coopera intotdeauna, indiferent de raspunsul celuilalt prizonier si indiferent de cat de "suker" ar fi catalogat de altii? Cam asta ar fi matricea Legii Iubirii, aia pe care credinciosul se chinuie sa si-o insuseasca.