Despre vesnicia chinurilor iadului

[georgeval]

În prealabil postat de ghemis

Despre chinurile vesnice ale iadului este neaparat de trebuinta noua,tuturor, sa avem o imagine cat mai clara,mai exacta si in adevarul credintei ortodoxe. Chinurile,sau muncile iadului exista si sunt foarte adevarate,la fel de adevarate precum existenta sfintilor,si sunt realitati asa cum au fost prezentate chiar de sfinti. Mai jos o sa postez o intamplare traita de un ucenic al Sfantului Serafim de Sarov.

Eu cred ca din invataturile Sfintilor Parinti si scrierile filocalice retinem mai mult iadul ca suferinta ontologica- o vesnicie a singuratatii. Sfantul Macarie se ruga pentru cei din iad si a intrat in dialog cu sufletul unui preot pagan si l-a intrebta pe acesta in ce consta suferinta din iad, iar acesta ii raspunde - in neputinta de a vedea fata celui de langa tine- deci o lipsa a comuniunii dar nu o suferinta fizica. Noi continuam sa existam prin suflet care este imaterial. Cum va fi supus sufletul, pana la a doua venire a lui Hristos cand va primi si trupul, unei suferinte materiale?