Despre vesnicia chinurilor iadului

[ghemis]

În prealabil postat de georgeval

Eu cred ca din invataturile Sfintilor Parinti si scrierile filocalice retinem mai mult iadul ca suferinta ontologica- o vesnicie a singuratatii. Sfantul Macarie se ruga pentru cei din iad si a intrat in dialog cu sufletul unui preot pagan si l-a intrebta pe acesta in ce consta suferinta din iad, iar acesta ii raspunde - in neputinta de a vedea fata celui de langa tine- deci o lipsa a comuniunii dar nu o suferinta fizica. Noi continuam sa existam prin suflet care este imaterial. Cum va fi supus sufletul, pana la a doua venire a lui Hristos cand va primi si trupul, unei suferinte materiale?

Adevarat suflet imaterial, dar cu multe suferinti,frate Georgeval.