Despre Sabat

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Acum dai din colţ în colţ doar ca să ieşi la liman, însă te înneci tot mai mult în propriile stufărişuri. Parcă Dumnezeu nu avea nevoie de odihnă, şi El parcă lucra mereu... acum zici că odihna Lui nu s-a sfârşit.




Şi iari îmi serveşti ghiveci. Ba e zi de odihnă, ba e odihnă spirituală, ba e din amândouă şi de fapt niciuna. Crezi că Dumnezeu e om şi încă om păcătos, ca să ajungă la împăcare (cu cine?) şi să se bucure de odihna spirituală a mântuirii?




Foarte frumos, până ai pus paranteza aia nenorocită neîntâlnită nici în textul paulin, nici în logica discursului său. El vorbeşte pur şi simplu de odihna spirituală, de pacea cu Dumnezeu, de certitudinea relaxantă a mântuirii, nu de ziua de odihnă (sau şi mai grav: de schimbarea ei).



Acum ai renunţat şi la paranteză, bravos!




Ciudată dialectică... Ce legătură este între fragmentul ăsta de psalm, învierea lui Hristos şi schimbarea sabatului?

Este vorba de o odihna spirituala , nu propriu-zisa.Dumnezeu nu oboseste si nici nu se sleieste, aceasta odihna e o stare de spirit.Ai disecat mesajul meu in bucatele si bucatele, pune-l la un loc si citeste-l in intregime.Cat despre limbajul asta de mahala, acolo la voi pe maidan dute si vorbeste asa si acolo de unde v-au racoltat domnii in "maretul" lor cult.