Vad ca nimanui nu ii convine acest concept de predare a bagajului genetic negativ, insa nu am niciun dubiu ca nimeni nu ar avea ceva de obiectat referitor la faptul ca atunci cand exista un preot/calugar/unchi in neam care si-a petrecut viata in rugaciune si a murit linistit prevestindu-si sfarsitul cu cateva zile inainte...nu il deranjeaza deloc.
Oare exista acest sentiment de revolta pentru ca nu ne cunoastem neamul, sau pur si simplu pentru ca nu suntem de acord cu aceasta afirmatie?
Mie mi se pare foarte obiectiv acest concept de transmitere a bagajului genetic, dar mai mult decat atat...pe langa inclinatia spre anumite afectiuni mostenita de la parinti, trasaturi de caracter si trasaturi fizice, sa mostenim intr-o oarecare masura si structura lor sufleteasca. Cred ca parintii mai duri, mai insensibili, mai deloc religiosi...transmit aceste caracteristici sau lipsuri si copiilor lor. Mi se pare explicabil faptul ca unii indivizi nu au respect pentru viata, nu le tresare niciun muschi atunci chinuie animale, cand trec cu masina peste ele, cand devin violenti sau cand nu manifesta nicio latura religioasa...pentru ca toate acestea pot fi explicate de ce au transmis parintii.
Desi fiecare individ e original si vine cu ceva al lui, el este totusi in mare parte conturat prin ceea ce mosteneste de la parinti....cel putin eu constat acest lucru in ceea ce ma priveste, si sunt foarte mandra de acest lucru.
Nu cred ca mostenim pacate si blesteme, dar in schimb cred ca avem de luptat uneori cu anumite inclinatii...si cred ca asta consecinta stilului de viata adoptat de parinti, bunici de fapt.