Omul cu telefon mobil. Oare nu suntem pacaliti ?!

[Fani71]

În prealabil postat de windorin

Cand eram la bunici, tin minte cum asteptam sambata sau duminica, spre a da un telefon parintilor, de la posta.

Mie mi se pare ca este un motiv sa-i multumim lui Dumnezeu ca acum avem mai mulmte feluri de comunicare la indemana cu cei dragi.
De ce sa nu vedem lucrurile si asa?
Eu ma bucur acum de tot felul de lucruri amintindu-mi ca altadata nu le aveam (in copilarie de exemplu), ca trebuia sa stam la coada de o ora la posta cand mergeam la mare sa vorbim cu bunicii.

În prealabil postat de windorin

Chiar ma gandeam intr'o seara.
Sta omul la rugaciune, abia daca se poate aduna un pic dupa o zi framantata si agitata, cand colo... suna telefonul.
Gata incercarea de rugaciune. Esec. Apoi, ia'o de la cap, daca mai poti.

Pai, de ce sa nu inchizi telefonul?
Noi facem adesea asta...
Pana la urma e o chestie de vointa si de alegere la oamenii maturi.

Problema este la adolescenti, daca nu invata sa se controleze. Vad asta la elevii mei. Poti sa ii pedepsesti in alte feluriu, dar sa le confisti telefonul mobil (pana la sfarsitul orei) este un fel de amputare... Ma lupt mereu cu unii din ei sa nu il foloseasca in timpul orelor.