„Particula” lui Dumnezeu

Scurte precizari anti-hoax

,,Peter Higgs este teoreticianul care în 1964 a formulat mecanismul teoretic care explică cum poate materia să primească masă. În onorarea lui a fost denumită particula subatomică prezisă de acest mecanism cu numele de particula Higgs şi fiindcă este un bozon, cu numele de bozonul Higgs. bozonului Higgs, numit metaforic si "particula lui Dumnezeu" sau "particula zeu".Tot hoax-ul de pe forumuri a inceput din cauza denumirii metaforice"

Parera ironica

,,Peter Higgs e un britanic care, plictisindu-se, s-a apucat să studieze fizica. Luându-şi doctoratul în Londra, devenit cunoscut pentru ideile despre cum particulele au început să aibă masă. Se zvoneşte că la început, nicio particulă din univers nu avea masă. Însă, spre nemulţumirea multor fete, care ar fi vrut să aibă o masă de exact 0 kg, asemănătoare cu cea a supermodelelor, această stare de lipsă a masei n-a durat decât o fracţiune de secundă. După ce acel timp s-a scurs, ceva s-a întâmplat. Higgs ne spune că bozonul lui a dat masă particulelor care meritau asta. Dacă Prof. Higgs are dreptate, îi dăm premiul Nobel. Dacă s-a înşelat, îi trimitem factura cu costul LHC-ului.LHC-ul încearcă să caute acest bozon prin crearea unor condiţii foarte asemănătoare cu cele din acea secundă de început de acum 13.7 miliarde de ani.Iniţial, bozonul acestuia a fost numit “particula dată dracului” (goddamn particle), referindu-se la faptul că nici dracul nu o putea găsi. Dar un tip de la o editură unde se publica o carte de populariare şi-a băgat coada, fiind nemulţumit de acest nume, şi a spus că o să aibă mai mult succes de piaţă “Particula lui Dumnezeu” sau “Particula Dumnezeu” (God Particle).Higgs s-a cam supărat puţin de numele lui Dumnezeu (el fiind puţin cam ateu), dar noi credem că mai mult e supărat pe faptul că Dumnezeu îi înlocuieşte numele lui în presă”

Cteva ganduri din trecut

,,I was an atheist at one time. And like many atheists, the issue of people believing in God bothered me greatly. What is it about atheists that we would spend so much time, attention, and energy refuting something that we don't believe even exists?! What causes us to do that? When I was an atheist, I attributed my intentions as caring for those poor, delusional people...to help them realize their hope was completely ill-founded. To be honest, I also had another motive. As I challenged those who believed in God, I was deeply curious to see if they could convince me otherwise. Part of my quest was to become free from the question of God. If I could conclusively prove to believers that they were wrong, then the issue is off the table, and I would be free to go about my life.
I didn't realize that the reason the topic of God weighed so heavily on my mind, was because God was pressing the issue. I have come to find out that God wants to be known. He created us with the intention that we would know him. He has surrounded us with evidence of himself and he keeps the question of his existence squarely before us. It was as if I couldn't escape thinking about the possibility of God. In fact, the day I chose to acknowledge God's existence, my prayer began with, "Ok, you win..." It might be that the underlying reason atheists are bothered by people believing in God is because God is actively pursuing them” :) :) :)

Parerea(vesela)din final

Nobody talks so constantly about God as those who insist that there is no God. Pe cine enerveaza postul meu il rog sa-mi trimita,via pm,adresa unde sa-i trimit o lada de bere rece.Ajuta la calmarea spiritelor infierbantate. The greatest act of faith takes place when a man finally decides that he is not God(Goethe)

Bye