Un articol ce merita citit cu toata atentia!

În prealabil postat de sophia

Pai tocmai asta este: ar trebui s-o dam toti si atunci am si primi toti.
Si toti avem nevoie de iubire. Aici este problema: avem nevoie de iubire.
Suntem oameni, cu suflet, cu simtire.
Fara iubire ne distrugem, murim si mai rau, ajungem la pacatul...sinuciderii.
Si din pacate asa putina iubire se da, asa putina lume daruieste iubire...

sophia, crestinul are numai obligatii: el sa dea, el sa faca, fara sa pretinda.
Dar are si un drept: dreptul la dragoste, caci fara ea murim. Dragostea o primim de la Dumnezeu, si prin oameni. Insa nu avem voie sa o pretindem, ca si cand ni s-ar cuveni.
In perioadele din viata noastra, in care ne-am decis pentru credinta in Dumnezeu, nu mai simtim dragostea celorlalti aproape deloc, caci Dumnezeu ne curata de pacate si asta e dureros. Si cand e cel mai dureros, El ne duce pe brate, intelegi?

Am fost la mari duhovnici imbunatatiti. Pe nici unul nu l-am auzit cerand dragoste, dar au dat-o neconditionat pacatosilor, care se spovedeau.

Trebuie sa invatam sa vedem aceasta dragoste asa cum se manifesta ea: fie printr-o vorba blanda, sau printr-o certare binemeritata.

Ceea ce noi in mod obisnuit numim dragoste, fiind de natura fizica si dulceaga, aceea nu este dragoste. Poti s-o numesti cum vrei, dar nu dragoste. Cand simti dragostea, nu te sacrifici, ci te daruiesti cu bucurie; si nu te imputinezi, ci pe masura ce dai, izvorasti. Cand simti ca nu se mai termina ceea ce dai, atunci iubesti.