În prealabil postat de dancapitan65
Celor care mi-ati raspuns, va multumesc din suflet si cred ca ar fi binevenite niste precizari.
In primul rand, sunt crestin ortodox, si nu numai cu numele, caci altfel nu m-as framanta sa gasesc o solutie. Pe de alta parte, as vrea sa porniti de la premisa ca o impacare cu fosta sotie nu mai este posibila. Atat cat am fost casatorit, am incercat, sa zic eu, totul, si Dumnezeu ma va judeca daca nu am facut asta. M-am gandit nu zile, nu nopti, ci ani intregi la copii, numai si numai la ei. Dar in relatiile cu mama lor se ajunsese la un punct in care, impreuna stand, eram un exemplu negativ. A fost o alegere foarte grea, si stiu ca, daca e sa o luam strict canonic, divortul e un pas gresit.
Dar asta e situatia acum si, buna sau rea, trebuie luata ca atare. Nu doresc nimanui, nici unui tata sau mama, sa treaca prin ce am trecut eu dupa ce am plecat de acasa. As fi putut sta fara o partenera, fireste, asa cum am stat un an, mai stateam cate zile mi-ar fi dat Dumnezeu. Dar asa a fost sa fie. Ne iubim foarte mult, desi ne vedem rar, caci nu stam in acelasi oras. Nu mai suntem tineri, avem peste 40 de ani, sa zicem ca ce ne leaga e dragostea trupesca.
Deci, ca sa scurtez postarea, daca eliminam impacarea cu fosta sotie, ceea ce imi ramane de facut, asa cum rezulta din postarile voastre, ar fi ca ori sa renunt la prietena mea, ori sa treaca ea la ortodoxie.
Toate cele bune,
Dan
|