Lepadarea de credinta a patriarhului Serbiei

[Aghioritul]

Asta este ce putem face! Omul duhovnicesc niciodata NU arata cu degetul, ci ASCUNDE fapta aproapelui si implora mila lui Dumnezeu pentru iertarea lui! Noi astazi „cei duhovnicesti” nu ajutam la inmultirea milei lui Hristos, ci la inmultirea ranilor Lui... Noi nu ajutam Biserica lui Hristos, Trupul Sau, cu nimic daca NOI rationam si concluzionam faptele clerului nostru! Nu avem dreptul de judeca pe nimeni, dar un preot sau ierarh! Nici cu mintea macar nu indraznesc sa incep a gandi macar! Oricum, la Judecata de Apoi, „cele ascunse ale inimii se vor vadi” intregii lumi! Atunci nu numai ca ma vor rusina faptele mele, dar nici Hristos nu Se va indentifica in mine pt ca nu am ajuns la ASEMANREA cu El, dar ma vor OSANDI vecinic! Doamne, da sa imi vad pacatele mele si sa nu osandesc pe fratele meu!
Iar atat timp cat el, mai-marele meu, Ierarhul (episcopul sau mitropolitul de care apartin ca jursdictie eparhiala) daca nu imi cere sa ma „lepad” de Hristos prin comuniunea cu ETERODOCSII, nu am nici o treaba cu el! daca mi se cere de catre el asa ceva, atunci i-au pozitia ostasului si spun cu TARIE: Hristos a spus sa nu ne injugam la un jug cu NECREDINCIOSII! Amin! si iti aperi ortodoxia ca si Sf.Maxim Marturisitorul sau Sf.Ioan Damaschin... Luati aminte si la Sfintii nostri MARTIRI romani, ARDELENII SFINTI atat din Sibiu cat si din Bistrita-Nasaud, care nu au acceptat comuniunea cu catolicii!
Tarie si credinta si puterea de marturisirea ortodoxiei adevarate sa cerem de la Hristos! Sa murim ca si El pentru ADEVAR, pentru EL, caci El este SI CALEA SI ADEVARUL SI VIATA!

Iertati!