Noaptea nuntii

[sophia]

În prealabil postat de anna21

Draga Sophia, ai casatoria ca sa porti poverile si neputintele celuilalt, sa inveti rabdarea, sacrificiul, renuntarea la sine etc.
Este o scoala, daca vrei, in care-ti modelezi tu caracterul.

Iubirea nu se reduce la relatii trupesti. Nu le contesta nimeni importanta in cuplu, dar nici nu este cazul sa exageram!
Pai daca tin post inseamna ca nu-mi iubesc sotul? Gandesti cam superficial.

Pai hai sa-ti povestesc din viata noastra. In timpul rezidentiatului sotul a lucrat mai multe luni de noapte: adica pleca la lucru pe la 5-6 pm si venea a doua zi dupa ora 9. Evident ca nu se putea pune problema de relatii intime.. saracul era rupt de oboseala. Si asta a durat luni intregi. Cum ar fi fost sa-i spun ca nu ma iubeste? Nu as fi fost egoista, ci cred ca as fi dat dovada chiar de imbecilitate prin asa atitudine.. adica atitudinea "eu vreau neparat sex, ca asa scrie in codul nescris (ironie, desigur) al relatiilor sanatoase". Sa fim maturi!
Deci daca omul face asta pt ca-i cere angajatorul si nimeni nu cracneste, nimeni nu contesta, nimeni nu se plange de lipsa de iubire etc.. nu ti se pare o mare, mare ipocrizie sa nu asculti cand regula o stabileste chiar Dumnezeu si nu este vorba de un job, ci e vorba chiar de viata ta?
Sau sunt oameni care traiesc departe unul de altul, sunt oameni bolnavi etc.. Ei nu se iubesc unul pe altul sau cum?


Sursa confuziei tale este ca-L pui pe Dumnezeu pe acelasi plan cu sotul, fara suparare.

Si intreaga ta atitudine este f gresita. Sa spunem ca nu poti posti, ca mai gresesti etc.. Pai atunci te duci la duhovnic, te spovedesti, cauti solutii etc. Nu vii pe forum sa spui ca lucrurile sunt toate strambe si tu esti cea dreapta! Poate ca este exact invers, nu crezi?

1. Eu am mai spus putin mai sus, ce mi-a spus preotul meu. Pentru el este pacat sa fii cununat si sa nu traiesti cu sotul. Si de aceea nu cere asa ceva nici pentru impartasanie. Sigur, a tine putin post daca si cand te impartasesti trebuie si o fac si eu, dar nu asa sa tii post non stop.
Sa ne intelegem: asta este de fapt discutia intre noi aici
Voi vreti post non stop, eu spun ca nu se poate, ca trebuie sa pastram niste limite.
L-am in trebat si despre aceasta lupta si cum sa le imbin si mi-a spus parintele ca e bine asa cum fac si ca Dumnezeu asa mi-a dat.

2. Anna ceea ce ti-am spus tie ca nu-ti iubesti sotul pentru ca postesti, este ca urmare a afirmatiei tale ca tu preferi sa postesti si sa nu te duci niciodata cu sotul. Asa ai spus tu. Pe urma spui si ca sotul tau de fapt nu este credincios si deci el nu tine post. Inseamna ca tu ii refuzi niste lucruri din cauza credintei si pentru tine personal si asta pentru mine este lipsa de dragoste. Nu este o critica, ci iti spun ca eu asa gandesc si simt. Este alegerea ta si daca sotul o accepta si nu alege alte cai, sa-ti faci pacate mai mari, atunci este bine. Dar nu toata lumea poate asa.

3. La exemplul tau personal iti spun asa: depinde si fiecare este liber sa faca asa cum vrea si poate. Daca tu ai acceptat este f.bine. Erati f.tineri inteleg, atunci cand te-ai casatorit. Aveti tot timpul din lume, ati facut si copii.
Tu ai acceptat ceea ce a facut sotul tau, ai trait multa vreme si departe de el. Eu asa ceva nu as accepta. Si nu se pune problema de pat, ci de prezenta omeneasca.
Poate ca unii accepta asta, isi vad de ale lor. Nu inteleg insa ce fel de iubire este asta, sa nu-ti doresti sotul/sotia si asta pentru luni si ani de zile. Pentru toata cariera din lume.
Eu am stiut de la inceput ca nu pot si nu vreau un om care sa lipseasca tot timpul de acasa, sa fie departe, etc. Mi-a ajuns jumate de viata de asteptare intru Dumnezeu, si de familie asa cum nu trebuia sa fie. Nu intru aici in amanunte.
Ei bine, mi-a dat Dumnezeu exact unul cu o profesie tot grea si putin la vedere. Nu stiam insa asta pe atunci, nu cunosteam programele de lucru in alte tari.
Ei bine, sotul meu a renuntat pentru mine la serviciu si a luat altul mai prost, mai fara bani, dar cu care sa fim mai mult timp impreuna. Nu mai eram la 20 ani si nu aveam practic casnicie. Nici el si nici eu nu puteam trai asa si el a ales sa renunte.
Asta este dragoste Anna. Am preferat saracia si lipsurile si alte probleme, decat sa nu fim impreuna.
Si ar mai fi facut si renuntat si altele pentru mine. Si eu atunci sa-i multumesc intorcandu-i spatele si traind in alta parte sau cum? Si eu fac renuntari pentru el.
Pentru mine dragostea inseamna mult, f.mult. Inseamna daruire totala, respect reciproc, si suflet si trup si totul.
Si da, pe sotul meu mi l-a dat Dumnezeu. Si acolo la cununie ne-am luat niste angajamente si obligatii, lasate tot de Dumnezeu. Cu el sunt acasa, la biserica si peste tot. Si invers.
Voi cam ce-ati auzit si promis in biserica cand v-ati cununat?
Ce v-a cerut Dumnezeu in acel moment, ce v-a spus? Sa-l lasati imediat sot/sotie si sa traiti in feciorie, sau departe unul de altul? Sa va ganditi numai la voi si la mantuirea personala? Asa a spus El?

Si am mai spus ca depinde totul de mai multe lucruri: de varsta la care te casatoresti, de ceea ce-ti doresti/astepti de la casnicie, etc.
Una este sa te casatoresti la 20 ani (si sa ai tot timpul si sanatatea din lume) si alta la 40 sau 50 ani si sa stii ca in cativa ani se inchide usa si suna ceasul. Si vrei sa te bucuri de sot, de viata, de iubire, sa faci copii, etc.
Sigur ca se pot inatmpla lucruri si trebuie sa induri multe. Oh, cum stiu asta!
Dumnezeu da fiecaruia asa cum considera si ne stie pe fiecare.
Unii se casatoresc la 20 ani, le da imediat om, iubire, bani, copii si da, le cere si post si infranare, ca au de unde.
Pe altii ii stie cum au trait si cat au asteptat si cum traiesc si nu le cere mai mult de atat. N-ar fi nici drept.
Nu va fie teama ca ne cantareste Dumnezeu totul, la toata lumea.

Cand ajungi in fata altarului la cununie, se presupune ca stii ce faci, ce te asteapta si ai luat niste hotarari. Stii ca nu mai esti singur in viata, ca ai niste responsabilitati. Ca nu mai exista "eu" ci "noi".
Daca vrei manastire nu te duci la cununie si nici invers.
Eu zic sa mai cititi niste indreptare si carti religioase legate de casatorie, sa vedeti cam ce obligatii au sotii unul fata de altul si ce le cere Dumnezeu si ce nu.
Si da, ma stradui sa-i impac pe toti Anna. Asa trebuie. Asta este dragoste de Dumnezeu si de aproapele meu. Este aproape imposibil stiu, dar mie asta mi se cere prin credinta.

Ai spus la inceput o fraza f.adevarata.
"Draga Sophia, ai casatoria ca sa porti poverile si neputintele celuilalt, sa inveti rabdarea, sacrificiul, renuntarea la sine etc."
Tu cum o aplici? Daca spui ca totul il dai credintei tale, ce-i mai dai sotului?

Si in final, ca nu stiu de ce tot mai revin pe forum:
In viata mea este loc si pentru Dumnezeu si pentru sot. Si nu se exclud unul pe altul.