Parintii fara copiii se numesc ... pacatosi ... oare asa o fi? refuz sa cred

[paulici]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Imi dau seama ca nu ne intelegem... Eu nu am nici vocabular si nici retorica buna sa va arat exact ce cred. Pe scurt: nici eu nu cred ca ati fost pedepsiti, ci ca a fost altceva mult mai complicat.
Dar as fi curios sa-mi spuneti, totusi, de ce credeti ca s-a intamplat?

De ce?

incep prin a spune ca toate se intampla cu un scop ...
cred in mai multe motive printre care
Faptul ca poate viata ei ar fi fost una chinuita datorita prematuritatii extreme si faptului ca nu mi s-a facut cezariana - asta cred ca e cel mai important
Pentru ca eu sa invat ceva din aceasta experienta si sa ajung sa imi ascult sufletul si sa ii ajut mai mult pe cei din jurul meu ...
Cred ca am nascut prematur pt ca Dumnezeu stie cat de mult mi-am dorit-o si mi-a dat sansa sa ma bucur de ea cateva zile, chiar foarte fericite cand ea deja era bine si respira singura, pt ca cel mai probabil ea murea in burtica din cauza placentei daca mai statea mult in burtica

Poate cateva randuri scrise de mine in urma cu cateva luni poate va vor ajuta sa intelegeti mai bine ce gandesc si ce gandeam in clipe in care ea devenea ingeras
"La 13:30 am fost din nou la ea, dar nu am stat mult pentru că nu mă puteam abţine din plâns. Deja acele pete care le avuse pe piept şi mânuţe s-au extins şi pe picioruşe şi pe faţă. La ora 14 am căzut în genunchi şi am zis: ”Doamne, dacă copilul asta va fi sănătos, salvează-mi-l, dacă nu ia-o”, am cerut asta nu pentru mine, ci pentru ea,dar mai ales cu speranţa în suflet că totul va fi bine. Mă durea sufletul să nu pot face nimic pentru ea să îi fie mai bine. La vreo 5 minute după aceasta rugăminte a venit dna dr. după mine, mi-a zis că îi cedează inimioară şi că i s-a dat o doză de adrenalină. Am stat cu ea în ultimele clipe, o incurajam sa lupte, ii vorbeam, ii spuneam ca o iubim si o vom iubi mereu, ii spuneam ca vine tati, eram acolo langa ea si desi sufletul imi eraa sfasiat nu puteam sa plec de acolo, a fost alegerea mea si nici nu vroiam sa plang. Era asa de greu si trist ... sa vezi cum copilul tau moare si nu poti face nimic, insa stiam ca sunt ultimele ei clipe si imi doream sa stau cu ea... in sufletul meu speram sa isi revina. I-au mai dat încă 2 doze de adrenalină…dar în zadar, la ora 14:30 inimioara ei ceda ... la 12 zile 12 ore si 55 minute … devenea un INGERAŞ."

Faptul ca in clipele in care ma rugam ii ceda inimioara pt mine a fost un semn ... semn ca pt ea e asa mai bine.

În prealabil postat de camy_d

Atunci e îngeraș Mai tragic era să nu fie botezată.

Da ... e ingeras ... nici nu ma indoiesc de asta ... nici macar nu asta a fost intrebarea mea ....