Parintii fara copiii se numesc ... pacatosi ... oare asa o fi? refuz sa cred

[paulici]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Sim nevoia sa repet: "Orice problema din viata are la baza o pata de pe suflet". Noi am dat drepturi celui rau sa se apropie si sa ne raneasca. Fie ca ne place aceasta situatie, fie ca nu... Se va repeta necazul atat timp cat "tinem usa deschisa". Si inca: "oamenii ne spun ca pentru pacatele noastre ca un semnal de alarma".
Sa luam lucrurile altfel...
Ce pierzi sau ce castigi daca vei crede ca pentru pacatele voastre vi s-a intamplat necazul? Te vei deznadajdui? Sau te vei indrepta ca sa micsorezi sansele de a se repeta? Vei cauta in viata ta sa vezi ce greseli ai(indiferent cat de mici) sau vei neglija spunand ca nu esti o persoana atat de rea? Vei verifica in ce relatie cu Dumnezeu ai fost pana acum? Vei face ceva pentru a-L aduce in viata ta sau pentru a imbunatati relatia cu El? Vei deveni un om mai bun si in relatia cu aproapele? Ce pierzi sau catsigi daca gandesti contrariul: ca din alte motive s-a intamplat ceva neplacut?
Si alte multe intrebari, toate legate de suflet... astea cred ca trebuie sa ni le punem in necazuri. Si toate cu nadejde multa! Nu sa ne uitam ce zic, ce fac, sau ce necazuri au altii. Nu ne intereseaza daca altii vor fi rasplatiti in viata aceasta sau in viata vesnica pentru lucrurile bune sau rele pe care le-au facut.
Nu ne comparam pacatosenia cu ceilalti, ci daca vrem un termen de compratie atunci sa fie acesta Iisus Hristos! Si dupa El sa fie sfintii!
Sa fim in stare sa multmumi si pentru necazuri! Sa multumim ca, daca inainte din lene lipseam de la liturghie, acum ne-a adus Dumnezeu la biserica pentru inmormantare!
Atentie! Nu sustin ca este din vina voastra! Dar sa sti ca sufletele voastre este punctul de plecare si pe care se insista cel mai mult! Si cand spun asta nu ma refer numai la viata voastra impreuna ci si inainte de aceasta! Din copilarie si pana acum!

N-am urmat o ordine anume pentru ca difera de la om la om... cred ca de cele mai multe ori avem o abordarea gresita a unui eveniment si staruim in aceasta greseala, si apoi ne simtim rau cand altii gandesc altfel. Intoarce problema pe toate partile, dar inceteaza sa crezi ca mereu tu ai dreptate.
Toate cele bune iti doresc!

cred ca revenim in acelasi punct ... prefer sa ma opresc ... eu cred ca nu suntem pedepsiti ... ci incercati si aceasta convingere nu mi-o va schimba nimeni pe pamant.

În prealabil postat de camy_d

Important... fetița era botezată?

Și treaba aceasta are un sâmbure de adevăr, unii copii mor din cauza păcatelor părinților, însă bănuiesc că depinde de situație. Treaba asta e foarte complicată, mai bine discuți cu duhovnicul, ca să găsească adevărata explicație pentru situația ta.

Dumnezeu să te ajute să treci peste această încercare grea!

Nu vad de ce e asa de important daca a fost botezata sau nu, insa am sa raspund, da, a fost botezata la cam 7 ore de la nastere ... in noaptea in care am nascut toata noaptea m-am rugat sa traiasca pana sa apuc sa o botez, cand a inceput travaliul a fost primul meu gand si m-am bucurat si i-am multumit la Dumnezeu ca mi-a lasat-o si mi-a dat sansa sa o botez ... insa pt scurt timp a trait. Oricum cate zile a trait i-am multumit la Dumnezeu ca ia dat o sansa la viata aparand nasterea prematura, pt ca placenta in cateva saptamani ar fi devint cauza pt care ar fi murit in burtica ... eu cred ca dumnezeu m-a binecuvantat dandu-mi sansa la cele 12 zile 12 ore 55 min cele mai fericite zile din viata mea, insa tot nu pot sa inteleg ce legatura are botezul cu pacatele parintilor, dar mai ales pacatele si moartea unui copil si nu ma refer strict la mine si ma refer in general la orice parinte care pierde un copil.

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de paulici

cred ca revenim in acelasi punct ... prefer sa ma opresc ... eu cred ca nu suntem pedepsiti ... ci incercati si aceasta convingere nu mi-o va schimba nimeni pe pamant.

Imi dau seama ca nu ne intelegem... Eu nu am nici vocabular si nici retorica buna sa va arat exact ce cred. Pe scurt: nici eu nu cred ca ati fost pedepsiti, ci ca a fost altceva mult mai complicat.
Dar as fi curios sa-mi spuneti, totusi, de ce credeti ca s-a intamplat?

[camy_d]

În prealabil postat de paulici

Nu vad de ce e asa de important daca a fost botezata sau nu, insa am sa raspund, da a fost botezata la cam 7 ore de la nastere ... in noaptea in care am nascut toata noaptea m-am rugats a traiasca pana sa apuc sa o botez, cand a inceput travaliul a fost primul meu gand si m-am bucurat si i-am multumit la Dumnezeu ca mi-a lasat-o ... insa pt scurt timp. Oricum cate zile a trait i-am multumit la Dumnezeu ca ia dat o sansa la viata aparand dasterea prematur, pt ca placenta in cateva saptamani ar fi murit in burtica ... e cred ca dumnezeu m-a binecuvantat dandu-mi sansa la cele 12 zile 12 ore 55 min cele mai fericite zile din viata mea, insa tot nu pot sa inteleg ce legatura are si nu ma refer strict la mine si ma refer in general la orice parinte care pierde un copil.

Atunci e îngeraș Mai tragic era să nu fie botezată.

[paulici]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Imi dau seama ca nu ne intelegem... Eu nu am nici vocabular si nici retorica buna sa va arat exact ce cred. Pe scurt: nici eu nu cred ca ati fost pedepsiti, ci ca a fost altceva mult mai complicat.
Dar as fi curios sa-mi spuneti, totusi, de ce credeti ca s-a intamplat?

De ce?

incep prin a spune ca toate se intampla cu un scop ...
cred in mai multe motive printre care
Faptul ca poate viata ei ar fi fost una chinuita datorita prematuritatii extreme si faptului ca nu mi s-a facut cezariana - asta cred ca e cel mai important
Pentru ca eu sa invat ceva din aceasta experienta si sa ajung sa imi ascult sufletul si sa ii ajut mai mult pe cei din jurul meu ...
Cred ca am nascut prematur pt ca Dumnezeu stie cat de mult mi-am dorit-o si mi-a dat sansa sa ma bucur de ea cateva zile, chiar foarte fericite cand ea deja era bine si respira singura, pt ca cel mai probabil ea murea in burtica din cauza placentei daca mai statea mult in burtica

Poate cateva randuri scrise de mine in urma cu cateva luni poate va vor ajuta sa intelegeti mai bine ce gandesc si ce gandeam in clipe in care ea devenea ingeras
"La 13:30 am fost din nou la ea, dar nu am stat mult pentru că nu mă puteam abţine din plâns. Deja acele pete care le avuse pe piept şi mânuţe s-au extins şi pe picioruşe şi pe faţă. La ora 14 am căzut în genunchi şi am zis: ”Doamne, dacă copilul asta va fi sănătos, salvează-mi-l, dacă nu ia-o”, am cerut asta nu pentru mine, ci pentru ea,dar mai ales cu speranţa în suflet că totul va fi bine. Mă durea sufletul să nu pot face nimic pentru ea să îi fie mai bine. La vreo 5 minute după aceasta rugăminte a venit dna dr. după mine, mi-a zis că îi cedează inimioară şi că i s-a dat o doză de adrenalină. Am stat cu ea în ultimele clipe, o incurajam sa lupte, ii vorbeam, ii spuneam ca o iubim si o vom iubi mereu, ii spuneam ca vine tati, eram acolo langa ea si desi sufletul imi eraa sfasiat nu puteam sa plec de acolo, a fost alegerea mea si nici nu vroiam sa plang. Era asa de greu si trist ... sa vezi cum copilul tau moare si nu poti face nimic, insa stiam ca sunt ultimele ei clipe si imi doream sa stau cu ea... in sufletul meu speram sa isi revina. I-au mai dat încă 2 doze de adrenalină…dar în zadar, la ora 14:30 inimioara ei ceda ... la 12 zile 12 ore si 55 minute … devenea un INGERAŞ."

Faptul ca in clipele in care ma rugam ii ceda inimioara pt mine a fost un semn ... semn ca pt ea e asa mai bine.

În prealabil postat de camy_d

Atunci e îngeraș Mai tragic era să nu fie botezată.

Da ... e ingeras ... nici nu ma indoiesc de asta ... nici macar nu asta a fost intrebarea mea ....

[anna21]

În prealabil postat de paulici

Poate cateva randuri scrise de mine in urma cu cateva luni poate va vor ajuta sa intelegeti mai bine ce gandesc si ce gandeam in clipe in care ea devenea ingeras
"La 13:30 am fost din nou la ea, dar nu am stat mult pentru că nu mă puteam abţine din plâns. Deja acele pete care le avuse pe piept şi mânuţe s-au extins şi pe picioruşe şi pe faţă. La ora 14 am căzut în genunchi şi am zis: ”Doamne, dacă copilul asta va fi sănătos, salvează-mi-l, dacă nu ia-o”, am cerut asta nu pentru mine, ci pentru ea,dar mai ales cu speranţa în suflet că totul va fi bine. Mă durea sufletul să nu pot face nimic pentru ea să îi fie mai bine. La vreo 5 minute după aceasta rugăminte a venit dna dr. după mine, mi-a zis că îi cedează inimioară şi că i s-a dat o doză de adrenalină. Am stat cu ea în ultimele clipe, o incurajam sa lupte, ii vorbeam, ii spuneam ca o iubim si o vom iubi mereu, ii spuneam ca vine tati, eram acolo langa ea si desi sufletul imi eraa sfasiat nu puteam sa plec de acolo, a fost alegerea mea si nici nu vroiam sa plang. Era asa de greu si trist ... sa vezi cum copilul tau moare si nu poti face nimic, insa stiam ca sunt ultimele ei clipe si imi doream sa stau cu ea... in sufletul meu speram sa isi revina. I-au mai dat încă 2 doze de adrenalină…dar în zadar, la ora 14:30 inimioara ei ceda ... la 12 zile 12 ore si 55 minute … devenea un INGERAŞ."

.

Dumnezeu sa o odihneasca, iar pe voi sa va intareasca.

Citind ce ai scris, ma gandesc ca nu stim sa apreciem si sa multumim lui Dumnezeu pentru darurile Sale, pe care de multe ori le luam ca atare.
Si in loc sa ne bucuram si sa multumim copiii, parinti, soti, prieteni.. ne risipim tampul si energia in lucruri lipsite de importanta.

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de paulici

”Doamne, dacă copilul asta va fi sănătos, salvează-mi-l, dacă nu ia-o”

Alternativa:
"Doamne, nu pentru faptele mele bune, ci pentru mila si iubirea Ta de oameni, si pentru ca tu ne-ai spus "cereti si vi se va da" indraznesc si eu sa te rog: ajuta-ne sa trecem peste toate incercarile vietii, si da-ne intelepciune sa pricepem ceea ce vrei sa ne inveti prin ele. Nu indraznesc Domane sa-Ti spun ce sa faci, si nu stiu ce sa-ti cer, ci ma las in voia ta: de va trai copilul si va fi sanatos Tie ti-l voi incredinta straduindu-ma sa-i dau cele de folos sufletului, de va trai si va fi bolnav tot la Tine voi veni cerandu-ti o minune pentru vindecarea lui dar si pentru intarirea credintei noastre, de va muri si la aceasta ma voi supune caci stiu ca voia Ta si nu voia mea s-a facut. Rogu-te Stapane Domane de va fi cu putinta sa nu sufere nici un suflet din pricina netrebniciei mele.Amin."

[paulici]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Alternativa:
"Doamne, nu pentru faptele mele bune, ci pentru mila si iubirea Ta de oameni, si pentru ca tu ne-ai spus "cereti si vi se va da" indraznesc si eu sa te rog: ajuta-ne sa trecem peste toate incercarile vietii, si da-ne intelepciune sa pricepem ceea ce vrei sa ne inveti prin ele. Nu indraznesc Domane sa-Ti spun ce sa faci, si nu stiu ce sa-ti cer, ci ma las in voia ta: de va trai copilul si va fi sanatos Tie ti-l voi incredinta straduindu-ma sa-i dau cele de folos sufletului, de va trai si va fi bolnav tot la Tine voi veni cerandu-ti o minune pentru vindecarea lui dar si pentru intarirea credintei noastre, de va muri si la aceasta ma voi supune caci stiu ca voia Ta si nu voia mea s-a facut. Rogu-te Stapane Domane de va fi cu putinta sa nu sufere nici un suflet din pricina netrebniciei mele.Amin."

Pentru mine in mod sigur mi-as fi dorit un copil bolnav decat sa pierd unul, atunci au fost cuvintele care mi-au trecut prin cap ... la vederea chinurilor prin care trecea de vreo 3-4 ore puiul meu. Eram sigura ca veti judeca acele cuvinte ale mele dar nu imi pasa, nu in fata voastra voi sta la judecata.

[paulici]

In primele ore de la nastere asa cum v-am mai spus m-am rugat ... mult ... i-am multumit la Dumnezeu si stiind ca sansele de viata sunt putine, in Romania, i-am spus ca sa faca cum crede el mai bine, dar atat il rog din sufelt sa traiasca pana dimineata sa o botezam .. cred ca mai mult de atat nu puteam face si prin asta consider ca am procedat bine, nici nu am regrete.


Ce ma deranjeaza si ma dezamageste acest forum, poate va fi chiar ultima zi cand intru aici, e faptul ca orice topic devine off topic, intreb ceva si se ajunge sa se analizeze alceva din cele scrise de mine, nu stiam ca sunt la psiholog sau la spovedanie ... nu e vorba ca ma deranjeaza insa nu mai vreaus a discutam de un caz concret ci la modul general ... vreau sa inteleg raspunsul la intrebarile mele.

[AlinB]

În prealabil postat de paulici

In primele ore de la nastere asa cum v-am mai spus m-am rugat ... mult ... i-am multumit la Dumnezeu si stiind ca sansele de viata sunt putine, in Romania, i-am spus ca sa faca cum crede el mai bine, dar atat il rog din sufelt sa traiasca pana dimineata sa o botezam .. cred ca mai mult de atat nu puteam face si prin asta consider ca am procedat bine, nici nu am regrete.


Ce ma deranjeaza si ma dezamageste acest forum, poate va fi chiar ultima zi cand intru aici, e faptul ca orice topic devine off topic, intreb ceva si se ajunge sa se analizeze alceva din cele scrise de mine, nu stiam ca sunt la psiholog sau la spovedanie ... nu e vorba ca ma deranjeaza insa nu mai vreaus a discutam de un caz concret ci la modul general ... vreau sa inteleg raspunsul la intrebarile mele.

Pana la urma ai procedat corect..totusi care sunt intrebarile?