Sminteala mintii, sau setea de cunoastere sterila

[anita]

În prealabil postat de Annyta

Cand ma spovedeam ca sufar de orgoliu, parintele meu duhovnic imi dadea Psalmul 50. Dar cred ca are valoare mai ales cand este primit canon de la duhovnic. Cel mai bine e sa te spovedesti, nu?

La mine mandria vine ca o contra-pondere a neincrederii in mine. Adica incercand sa ma vindec de neincredere, cad in mandrie. Nici una nu e buna... Nu vreau sa fiu autosuficienta, dar pentru orice lucru invatat/ realizat cred ca e bine sa ii multumim lui Dumnezeu pentru ajutorul primit.

"Miluieste-ne pe noi Doamne, miluieste-ne pe noi, ca nepricepandu-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan, noi pacatosii robii tai, miluieste-ne pe noi!"

Daca ne vedem pacatele proprii nu mai cadem in mandrie.
Vederea pacatului o realizam atunci cand suntem mai aproape de Dumnezeu .
Puteti merge la un parinte imbunatatit sa cereti sfat ,de ex.parintele Ciprian de la sf.manastire Sihastria.
Patericul egiptean da de asemeni sugestii cum sa scapi de anumite patimi.
Toti avem o doza de mandrie ,numai ca Dumnezeu ne mai da umilinte prin intermediul celor din jur ,si dupa cum trecem de aceste umilinte ,daca nu ne deranjeaza prea mult sau deloc ne putem da seama cat suntem de mandri.
E o mare greseala sa le demonstrezi ateilor existenta lui Dumnezeu ,te poti tulbura si ei nu se schimba.
In schimb sunt momente in viata cand ei singuri ,prin incercarile pe care le ofera Dumnezeu , ajung la concluzia ca exista o putere suprema care ne-a creat.