Sminteala mintii, sau setea de cunoastere sterila

În prealabil postat de AlinB

In momentul in care ai ajunge acolo, s-ar sti cu certitudine.
Tu ai sti.
Cei din jurul tau ar sti.

In orice caz, n-ai mai fi pe un topic din asta discutand "mondenintati intelectualicesti" atat de relaxat ci pe alt gen de topic.

Si de ce ar trebui sa se stie? Daca eu sufar acum si poate plang chiar in timp ce iti scriu asta, de ce ar trebui sa "ma laud" cu asta? De ce sa spun tuturor "hei, uitati'va la mine, sufar si plang si durerea devine tot mai greu de suportat"? Am durerea mea, o suferinta pe care numai o mama ar putea s'o inteleaga. Dar nu am sa o strig in toate cele patru zari. E a mea, eu am sa traiesc cu ea atat cat mai am de trait. Viata merge mai departe. Si aceste "mondenitati intelectualicesti" de care spui tu, impreuna cu alte lucruri marunte din viata, ma ajuta sa uit, macar temporar, de ce am de carat pe umeri. Ma'ntelegi?