Despre viclenia sectantilor

[Mihai36]

Din alte vresete se intelege ca "trupurile vor invia" adica vom avea trup si nu doar forma imateriala ca ingerii. Deci oricit am vorbi de invierea catre viata nu inseamna neaparat ca imedat vom deveni desavirsiti ,
exact ca si in cazul botezului care ne scapa de a doua moarte -scaparea este arvuna viitoarei desavirsiri necesare si nu desavirsirea deplina.
Asa si aici invierea fiind necesara procesului desavirsirii si nu invierea direct in starea desavirsita.
Deosebirea dintre nedesavisrirea celor care "mor in Domnul" care vor veni (invia pe pamint) abia peste miile de ani si desavirsirea celor care nu mor sau care inviaza dintre morti nu este atit de mare -in acestcaz se refera la o anume maturitate spirituala- si nu la desavirsirea deplina.
Faptul ca se redau si efectele albirii si lamuririi din vremurile din urma ale Judecatii in care albiti sint si pacatosii care devin virtuosi , cei inceti la minte care se inteleptesc dar si sfinti care se sfintesc si mai mult- arata inca odata ca nici intre cei ramasi nu exista desavirsire si ca diferentierea intre cei care invie mai nainte si cei care dupa miile de ani este doar in functie de capacitatea lor de purta mai multa cunoastere spirituala si probabil si de ispasirea cu care au mai ramas datori -ispasire care nu poate avea loc in vremurile fericite ci abia dupa.

Asigurarea vietii vesnice -pentru participantii la prima transa de inviere alaturi de mostenitorii pamintului impreuna cu care vor trai in vremurile fericite -se face prin cresterea accelerata a cizelarii caracterului catre obtinerea desavirsirii depline cit si prin detinerea si obtinerea botezului sfint de catre toti participamntii selectionati.