Ma bucur

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Mihailc

N-aș vrea să vezi în intervenția mea o critică ci doar o invitație la meditație pe tema decalajului dintre teorie și practică. Pentru noi, creștinii ortodocși ai începutului de mileniu trei, pericolul confundării trăirii credinței cu deținerea de informații despre credință rămâne de actualitate. Totuși, nu prea văd în ce măsură lecturile despre culmile trăirii duhovnicești, ne poate determina să pornim la drum spre Împărăție, atâta timp cât ne situăm la ani lumină de orice experiență mistică autentică. Planează permanent asupra noastră primejdia idealismului, a neconcordanței dintre ce citim și realitatea de pe teren.

Se subînțelege că înainte de a construi un zgârie-nori trebuie să avem un proiect clar pe care să-l urmăm pas cu pas. Însă, atenție, o construcție trainică are nevoie de un singur proiect și nu de n proiecte divergente din care luăm ce ne place sau ce credem noi, de capul nostru, că s-ar potrivi clădirii noastre. Încă ceva: dacă am găsit un proiect bun degeaba stăm să-l contemplăm la nesfârșit sau să purtăm discuții emoționante, dar sterile, pe marginea lui. Are Liiceanu un eseu formidabil pe tema ”prostiei ca încremenire în proiect”, merită citit și meditat conținutul lui.

Te inteleg foarte bine.

In crestinism se indica cum trebuie sa fim: iubitori, rabdatori, smeriti, evlaviosi..., dar sunt expuse putine metode psihologice prin care sa realizam armonizarea virtutilor cu contextul mundan sau sa realizam unirea experientei cotidiene cu rugaciunea profunda. De obicei, acestea se regasesc in scrierile Sfintilor Parinti dar cu o relevanta mai pronuntata pentru stilul de viata monahal.

Astfel ca, fara o instruire adecvata, aceasta ruptura intre ideal si concret se resimte acut in viata multora.

Din acest motiv am studiat si alte religii, cu un spirit critic, obiectiv, si pot afirma ca am gasit in budismul tantric ceea ce am cautat - metode de ma ruga cand privesc orice forma, de a ma ruga cand ascult orice sunet... asa ca orice experienta senzoriala si conceptuala devine o rugaciune adanca, care uneste clipa de clipa exteriorul cu interiorul.

Fara asimilarea invataturilor specifice Vajrayanei, mi-ar fi fost imposibil sa le descopar singur si sa ma fac lucrator cu norma intreaga.
La inceput, normal, am avut retineri sa citesc si alte conceptii religioase, ca orice crestin conservator, dar in cele din urma m-am scuturat de fixatii si am optat pentru un orizont de cunoastere mai larg. Poate unora nu li se potriveste aceasta cale, insa pentru mine functioneaza si sunt adanc recunoscator tuturor celor ce au impartasit lumii instructiunile profunde ale Vajrayanei.