Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

Oricum, sunt binevenite şi astfel de exemple, măcar pentru a înţelege care e diferenţa. E vorba, până la urmă, de iubire şi de felurile ei, sau de lipsa ei.
„A iubi înseamnă a trăi viaţa celuilalt” - zicea de multe ori Părintele Galeriu, şi se referea la orice iubire. Însă din perspectiva asta ne arăta ce înseamnă a-L iubi pe Hristos: să trăieşti viaţa Lui.
Iubirea omenească se poate situa la niveluri diferite, şi s-a vorbit pe un alt topic despre felurile sau numele iubirii. De multe ori, când o căsnicie eşuează, e din cauză că acea iubire nu s-a transfigurat, rămânând la un nivel trupesc-sufletesc (erotic). S-a spus, de atâtea ori în utlima vreme că asta nu durează decât câţiva ani. Dar asta e forma cea mai inferioară a iubirii, care ţine de natură, şi e sădită în om, zic eu, pentru scopurile fireşti, adică naşterea de prunci. Când aceasta se consumă, cuplurile pot intra în criză. Dar cine intră în căsătorie cu credinţa că „această taină mare este; în Hristos şi în Biserică” are o altă perspectivă şi este pregătit pentru o iubire veşnică, care creşte, prin oricâte încercări ar trece. Ştie de la început că va avea cruce de dus, uneori comună cu soţul, alteori propria cruce, sau pe a celuilalt. Dar tocmai această cruce asumată de amândoi le sudează, în cele din urmă, inimile.