Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Poate nu e tocmai valabil in contextul asta.

Uite, cineva i-ar putea spune ca asta nu e se aplica in orice situatie.

De ex. nu esti maritata dar convietuiesti cu un tip care este ateu si la limita caracterului, nu te poti casatori cu el ca e varza dar nici nu il poti parasi ca si tu esti varza, induri si crezi ca faci ceea ce trebuie cand de fapt totul e gresit cap-coada.

Asta nu se poate termina bine ca nu are cum, aici anna21 are dreptate.

Pe de alta parte si ea este intr-o situatie particulara care a obligat-o la o anumita pasivitate (sentimentala?) vizavi de celalalt.

Este constienta de situatia lui dar si de neputinta ei asa ca a preferat sa reduca asteptarile la minimum si sa trateze problemele sprituale celuilalt mai mult cerebral decat afectiv-sentimental.
Stie ca nu poate deschide un razboi pentru ca il pierde din start, stie ca nu poate avea sperante ca ar durea (daca mai are ce).
Cine stie, poate mai are si alte abordari pasiv-active si poate in cazul ei particular, asta e cea mai buna atitudine insa cred ca tocmai experienta propie o face incapabila sa inteleaga ceea ce vrea sa comunice N.Priceputu.

Oamenii acopera o infinita paleta de personalitati, atitudini, temperamente, etc.

Anna21 are o anumita experienta, glykys alta, N. Priceputu alta - cine trece prin ceva asemanator sau a vazut ceva asemanator sau simte asemanator, poate sa inteleaga despre ce vorbeste.

Diferenta fundamentala este ca el probabil inca mai are legatura aceea sufleteasca de la inceput fata de sotia sa, in ciuda problemelor si conflictelor.
O mai are si lupta pentru ea, iar asta doare si te mai face uneori si sa gresesti mai mult decat este cazul.
Dar macar relatia este inca vie, afectiv vorbind.

Nu stiu ce prefera fiecare dar cred ca e mai buna deacat o abordare extrem-rationala cu orice sentiment reprimat la maxim.

Imi cer scuze, ai dreptate, nu aveam de ce sa ma bag in discutia deschisa de dl. N, dar initial am fost si eu ca si tine putin uimita de faptul ca si dlui, familist convins si cu experienta intampina dificultati.
Apoi am gasit de cuviinta sa-l incurajez pe "romanbun" care pare sa fie mai la inceput de drum, dpdv spiritual. Poate nu trebuia sa dezvalui ce mi-a spus duhovnicul, intr-adevar, m-am gandit si eu. Fiecare are situatia lui, nu seamana una cu alta, nu stim noi ce-i in casa omului.
Dupa parerea mea, sper sa nu se supere, cred ca Glykys vorbeste mai mult dpdv idealist despre casnicie, nu zic ca n-are dreptate, dar nu cred ca vb din propria experienta.
Pe Anna n-o inteleg prea bine de ce considera ca unii trebuie sa "suporte", iar altii nu. Nu e vorba ca ar avea vreun merit aia care rabda, bravo lor celor care se descurca cu propriile puteri, dar e vroba si de niste sentimente investite pe care nu le poti arunca la gunoi.
Si acum, pe bune, are cineva o viata perfecta? Ar trebui sa fim multumiti ca ne avem unul pe altul si un acoperis deasupra capului, si pe Dumnezeu care ne are in paza.