Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ucenic

Florin, concluzia mea in urma lecturii cu "dificultate" a postarilor tale, pe fondul cunostintelor mele biblice, este ca budismul este sistem filozofic complex si fascinant dar departe de crestinism.



Sa presupunem ca esti in Africa, mai exact intrun trib din mijlocul junglei, dispui de un translator, si vrei sa Il faci cunoscut pe Iisus Hristos... Ce faci, ce spui unora ca acestia?

Vezi tu Florin, omenirea are nevoie de un Mantuitor, nu de un filozof.

Referitor la situatia ipotetica propusa, am citit ca un predicator L-a prezentat pe Isus unui trib de canibali ca pe cineva care-i putea satura vesnic cu cea mai dulce carne.

"Carnea dulce" este un beneficiu usor de inteles pentru un canibal, pentru care este dispus sa depuna efort in cultivarea virtutilor: rabdarea, intrajutorarea...si chiar renuntarea progresiva la ucidere pentru o halca consistenta in paradis.

Acest pretext este scuzabil, pentru ca omul deprins cu gustul virtutilor nu se mai intoarce usor la nevirtute.

Ai dreptate, omenirea are nevoie de un Mantuitor, reprezentarea perfecta a bunatatii si puterii reale de a salva.

Dar pentru intelegerea profunda a Mantuitorului avem nevoie de rugaciune profunda, care la randul ei se bazeaza pe contemplatii adanci derivate dintr-o filosofie corecta, fina, penetranta.

Filozofia se prezinta diferit, functie de capacitatea intelectuala si inclinatiile fiecarui individ.

Budismul are trei nivele de acces pentru cei ce cauta fericirea permanenta.

Tot acest urcus, in budism, este "invelit" in ceea ce se cheama practica "refugiului in Mantuitor."

Explicarea ei este exhaustiva. Atisha a compus foarte multe tratate numai pe aceasta tema fundamentala, pentru a fi inteleasa corect fiind piatra de temelie a alpinistului catre Dumnezeu. Asa ca a fost supranumit, mai mult in gluma "Refuge Lama" - "Invatatorul refugiului".

Pare simplu sa cerem ajutor Mantuitorului - dar nu este.

Cand spunem "ajuta-ma Doamne" sau "scapa-ma Doamne" pentru a fi luati pe brate trebuie sa stim cui ne rugam, trebuie sa intelegem profund natura Lui Dumnezeu.

Fara practica refugiului un budist nu se poate numi budist,
fara ea orice budist este ratacit pentru ca nu primeste ajutor "de sus", in forma binecuvantarilor.

Este prima lectie care se preda, iar intelegerea ei devine din ce in ce mai profunda, pe masura adancirii mintii si inimii in natura adevarata a Mantuitorului.

Nu toti au nevoie de aceleasi lectii.

Conform studiilor proprii, crestinismul este practic o particularizare a budismului in primele sale doua trepte Hinayana, o portiune restransa din Mahayana -- are si un aspect punctual in Tantrayana.

Hinayana: meditatiile privind pericolele pacatelor, moartea, lasarea celor lumesti, cautarea propriei salvari... motivatia credinciosului in facerea faptelor bune este preponderent egocentrica - propria salvare de consecintele pacatelor proprii

Mahayana: dragostea si rugaciunea pentru ceilalti...motivatia este altruista - cautarea mantuirii pentru ajutarea tuturor fiintelor samsarice - alimentata de o dragoste universala adanca, nediscriminatorie care ia asupra sa toate pacatele fiintelor

Tantrayana: rugaciunea isihasta - in budism se regaseste in faza a 2 din yoga finalizarii cu anumite mentiuni ( 2. izolarea vorbirii - prin recitarea de diamant) din sase in total (1.izolarea corpului, 2.izolarea vorbirii, 3.izolarea mintii, 4.corpul de slava, 5.lumina lina si 6.unirea) ...unirea cu Mantuitorul avand la baza exclusiv motivatia altruista universala

Aceasta nu inseamana ca un crestin nu atinge perfectiunea unirii cu Cel Iubit.

Spun doar ca in crestinism nu avem explicatii detaliate ale procesului.

Harul poate scurticircuita toate invataturile...dar aceasta se intampla doar in cazuri exceptionale.