Biserica catolica ca si cladire

[Mihailc]

În prealabil postat de catalin2

Eu am raspuns la mesajul tau, desi nu-mi era adresat mie, citez: "Nu stabilești tu unde și când se pogoară Duhul Sfânt, fiindcă nu a ajuns Dumnezeu la cheremul oamenilor. Nu convingi pe nimeni cu etichetări puerile, de tipul ”eresuri”." Eu am inteles ca spuneai ca Duhul Sfant se pogoara si in afara Bisericii si ca la catolici nu ar fi eresuri. Dar daca am inteles gresit si tu spui exact ce spun si eu, adica invatatura ortodoxa (pentru ca n-am scris nimic de la mine), chiar ma bucur ca marturisim amandoi adevarul.
La intrebari nu prea le-am inteles rostul, un ortodox ar trebui sa stie raspunsul la ele. Mai ales cea cu datul mare ca spune adevarul. Apostolii nu se dadeau mari cand propovaduiau credinta, la fel nici sfintii care au murit martiri ca marturiseau adevarul. Daca spui ca luna e rotunda nu te dai mare, doar n-o sa minti. Cand marturisim Crezul nu ne dam mari cand spunem ca Duhul purcede de la Tatal, nu le facem in ciuda catolicilor care spun in Crez ca purcede si de la Fiul. Si nu e un pacat sa nu spunem adevarul? sau sa ii pacalim pe cei ce nu sunt ortodocsi, ca sa nu aiba si ei posibilitatea sa stie adevarul, ca sa se poata mantui cine e pregatit? Daca si pe forumul ortodox trebuie sa facem "corectitudine politica" atunci tinem doar pentru noi, ii lasam pe ceilalti sa spuna adevarurile din cultele lor, sa nu ii suparam ca vrem sa ii ajutam sa afle adevarul.
Nici cu razvratirea impotriva ierarhiei nu am inteles (doar daca te referi la altii care exagereaza). Din ce stiu eu ierarhia nu a ajuns sa adopte erezia ecumenista, iar IPS Corneanu a fost tras la raspundere pentru asta, noi ascultam de tot Sinodul, nu doar de IPS Corneanu.
Ca sa inchei cu ultima fraza, nu sunt obsesii, e exact invatatura ortodoxa, unde nu e spun ca e parerea mea si ce cred eu. O alta invatatura eu nu am citit niciunde, adica in sursele ortodoxe (si aici ma refer in special la cea ecumenista). Nimeni n-ar mai scrie despre ecumensim daca nu ar fi multi ortodocsi cuprinsi de aceasta noua invatatura.

Corespondentul modului de gândire cunoscut sub numele ”corectitudine politică”, în lumea credinței este corectitudinea religioasă, adică aceeași Mărie cu altă pălărie. Dacă, să zicem, pentru un postmodern e corect politic să relativizeze adevărul că nu mai are niciun reper absolut la care să se raporteze, pentru un credincios încă netocmit duhovnicește anumite formulări teoretice ale Bisericii sunt sacralizate în sine, fără nicio legătură cu experiența eclezială la care trimit ele sau modul de existență pe care-l indică. În haosul prostestant și neoprotestant, o prostie similară o identificăm sub forma corectitudinii biblice formale, un criteriu smintit după care ei își formatează în mod arbitrar convingerile.
Toate aceste corectitudini au în comun un fundal mental necrozat și au generat de-a lungul timpului războaie, crime, inchiziții, prigoane ale sfinților, dezbinări în Biserică și familie și multe alte nenorociri. Din corectitudinea religioasă și-au extras fariseii principalele acuzații care au condus la răstignirea Domnului (”Noi avem lege şi după legea noastră El trebuie să moară...” Ioan 19:7). Nu-i foarte greu de intuit că toate aceste atașamente fanatice față de literă și mentalitate obligatorie sunt orchestrate de un singur dirijor, pe care Hristos îl numește ”tatăl minciunii”.
În Biserica Ortodoxă, fenomenul corectitudinii religioase capătă proporții îngrijorătoare, dar văd că lumea este preocupată mai degrabă să se înroleze în și să amplifice mișcarea aceasta de dezagregare eclezială, fapt care arată că cei mai periculoși dușmani ai lui Hristos sunt cei care se autoproclamă casnicii Lui.