Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[catalin2]

În prealabil postat de Fani71

Eu nu stiu de acest concept 'postpatristic', nu am invatat asta la St Serge.
Care teologi sunt considerati sau se numesc ei insisi postpatristici?
Sau acest mitropolit a inventat termenul? (faptul ca e mitropolit nu inseamna ca are neaparat dreptate; daca e pe asa, il critica pe patriarhul Athenagoras care era tot episcop)
Nu sunt de acord cu acest termen.
Teologia trebuie sa fie patristica, adica in duhul parintilor si tinand seama de scrierile lor.
'Neo' se refera la revenirea la Parinti, si la o interpretare a lor. Nu ad literam, nu orbeste, ci cu intelepciunea data Bisericii, cu Duhul care lucreaza in Biserica si o face vie.

Tot ce e conform cu invatatura Bisericii e bun, nu conteaza cum se numeste. Problema apare cand se dilueaza invatatura Bisericii, pentru a se ingemana cu invatatura venita de la alte culte, in special prin ecumenism.
Nu e un termen inventat de acel Mitropolit, am gasit una articol in care un alt Mitropolit o condamna si el.
In primul link era o prezentare a acestor teologii: http://www.pemptousia.ro/2012/08/%E2...i-contextuala/
"Apoi a apărut expresia teologie „post-patristică”, considerându-se că Părinţii nu ne mai sunt necesari, căci ei au trăit în alte vremuri, au abordat alte probleme, au avut alte întrebări ontologice şi cosmologice, „o cu totul altă viziune asupra lumii” şi, în consecinţă, ei nu mai pot veni în ajutorul epocii noastre.
Cred că teologia „neo-patristică” şi „post-patristică” sunt reminiscenţe ale unui punct de vedere care consideră că teologia patristică a avut o valoare semnificativă pentru epoca ei, iar mai târziu, teologia scolastică apuseană i-a devenit superioară, în vreme ce teologia expusă de teologii contemporani o întrece şi pe cea patristică, şi pe cea scolastică."

"O astfel de perspectivă constituie, însă, o torpilă la adresa teologiei ortodoxe, pentru că înglobează ideile eretice a Revelaţiei progresive a Adevărului de-a lungul vremii şi a adâncirii Bisericii în Revelaţie odată cu trecerea timpului, în vreme ce învăţătura ortodoxă subliniază limpede faptul că „tot adevărul” s-a descoperit, deplin, în ziua Cincizecimii. Astfel, nu există o adâncire a Bisericii în Revelaţie odată cu trecerea timpului, nici vreo arătare progresivă a Adevărului, ci doar formularea de către Biserică a Adevărului „odată descoperit”, în funcţie de problemele vremii.
La apariţia aşa-zisei teologii neo-patristice şi post-patristice au contribuit anumiţi teologi care au profesat în apus, îndeosebi la Paris. Ei au intrat în dialog cu gândirea apuseană şi au încercat să răspundă problemelor întâlnite de ei."