Predica de azi

[glykys]

Din ce am citit astazi:

Chinuia Hristos? Nicidecum! Dar diavolul - plangaretul deplin - gemea din chiuietorile intunericului sau, caci Se ivise Lumina, putreziciunea lui fiind acum anulata prin lucrarea plina de putere a "Sarii", Care este Hristos. Mila sa-L fi cuprins pe Dumnezeu? Mila si intelepciune divina sa fi fost faptul ca da diavolului inca o sansa, lasandu-l sa locuiasca porcii? Nu stiu. Cert este ca sansa acordata dracilor spre pocaire acestia o folosesc, iarasi, a cata oara, impotriva smeririi, impotriva vindecarii de iad. Sf.Ioan de Kronstadt remarca:"Atunci cand un om rau vine cu o rugaminte la un om bun, bland si smerit, pentru mai buna reusita incearca sa se asemene acestuia"(capul 21 din meditatiile In lumina rugaciunii,Ed.Sofia, 2003,p.15). Diavolul aceasta facuse.Mimase indreptarea, dar o data scapat din chingi, face ce stie a face el in prostia sa incurabila:omoara.
Oare doar in porci sa fi intrat diavolul? Fizic, desigur ca da. Nici n-ar fi ingaduit Dumnezeu altfel.Dar mental, spiritual, gestul disperat al diavolului atinge pe oamenii Gadarei, care, vazandu-si periclitata "recolta" de unsoare, alunga pe Hristos din hotarele in care-si tineau viata. Ca oricum nu erau ei prea evlaviosi o arata insasi existenta porcilor in preocuparile lor (cu toate ca Legea prevedea porcul intre animalele "spurcate"!) Prin aceasta fisura - a nepostirii si nerespectarii Legamantului celui Vechi - diavolul nu umple neaparat turma de dragul izbavirii din om, cat mai ales ca sa zadarniceasca planul mantuitor al lui Dumnezeu in lumea Sa. Si pare ca reuseste.
Ramanerea in luciditate a celui proaspat izbavit din lucrarea satanei este insa fundamentala.Acesta ia ungere de Apostol (Lc 8, 38-39), spre disperarea diavolului, care stia, de acum, ca unde ramane in mijlocul poporului unul singur izbavit din robia lui, ruginesc si cad si lanturile celorlalti, caci cel ramas in numele lui Hristos are puterea lui Hristos in a zdrobi pe zdrobitorul vietii, pe furatorul bucuriei.
De-aici si tonalitatea bucuroasa a pericopei, cu toata reactia, oarecum penibila, a gherghesenilor, care au constatat - poate - cat de putin valora un om in ochii lor. Mai putin ca o nenorocita de turma de porci.
Daca aceasta-i de iertat la ghergheseni, noua, celor din morminte si din moarte scosi, ne mai e ingaduita confuzia de valori? Sa luam aminte la drama gherghesenilor, pe care o realcatuim cu fiecare inconstanta pe care o aratam in dragoste fata de aproapele si, prin aceasta, fata de Hristos.
De cate ori scoaterea din pacat, din moarte, ne bucura?De cate ori nu cartim auzind ca Dumnezeu S-a milostivit de un betiv si l-a eliberat din patima dureroasa ce-l ucidea incet?De cate ori intoarcerea unei desfranate in normalitatea sfinteniei casatoriei ne-a bucurat inima si luminat sufletul?De cate ori bucuria dez-flamanzirii unui sarac ne-a imbogatit?
(Parintele Constantin Necula, PREDICI )

Din ce am trait acum cateva zile: la metro, blocaj, agitatie. Calatorii rugati sa coboare, sa astepte alt tren, avusese loc (o tentativa de) suicid pe linia respectiva. Un om, suparat de intarziere, a zis ceva de genul: "Ia uite-l si pe asta, acum s-a gasit sa se sinucida!" Adica sa se sinucida, domnule, daca vrea, dar dupa ce ajung eu la destinatie! In starea aceasta de impietrire am ajuns, precum gherghesenii. Mi-a placut ideea din predica, cum ca demonizarea ajunge sa se transfere si asupra lor. Asta din cauza ca ajunsesera sa se identifice cu avutia lor, cu porcii aceia.

Din ce am auzit astazi: noi trebuie sa lucram cu noi insine, cu pacatele si cu patimile noastre, sa nu lasam totul asupra duhovnicului, sa postim, sa ne rugam, spunea parintele povestind despre oameni care vin sa ceara a li se citi "moastele Sf. Vasile" (sic!) sau diverse rugaciuni, fara nicio pregatire in prealabil.