Adevaratul motiv al demisiei Papei Benedict !

[cezar_ioan]

În prealabil postat de dobrin7m

De ce te superi? si te manii? si aplici legea evreiasca? si iti doresti intorsaturi de bumerang? Vezi ca am dreptate totusi? gandeste-te cat de tare iti clocoteste sangele cand consideri ca cineva te supara.
te simt frate si mi-as dori tare mult ca si eu si tu sa fim mai smeriti.

Si acum iti spun ca tu te-ai dus cu gandul intr-o parte cand ai pus acolo cuvantul substitutie. pe cine acuzai ca substituie pocainta cu regulile si randuielile? ti-am spus nu te juca cu cuvintele. si vad ca intaresti a doua oara cu linkul respectiv. pe cine acuzi ca se nevoieste fara rezultat? Oare pe fratii tai ortodocsi? Pai ia spune roada nevointei tale te face sa cunosti oamenii cu care comunici aici? nici un duhovnic din lume nu invata pe fii sai sa acuze semenii sai ortodocsi de ceva atat de grav. De aceea ti-am spus ca asta vine din mandrie si din lipsa unei bune comunicari cu duhovnicul.

Un exemplu: am o cunostiinta care este atee. primul lucru pe care parintele mi l-a spus a fost: nu vorbi de credinta acestei persoane, lasa sa vorbeasca faptele tale.

Si chiar daca printre ortodocsi sunt oameni care se nevoiesc fara rod, desi ma indoiesc totusi ca printre ortodocsii practicanti sunt din cei care se nevoiesc fara rod, asta numai daca se nevoiesc de unii singuri fara duhovnic, nu avem voie sa spounem asta, nu avem voie sa atingem sufletle nimanui nici macar cu o adiere de vant.

de aceea iti spun daca exista o relatie buna cu duhovnicul atunci nu se poate nevointa fara rod, pentru ca vegheaza duhovnicul la aceasta. insa stii proverbul: la hot de hoti ii e frica.
te-ai dus cu gandul acolo la substituie, nu cumva te joci tu cu substitutia?

Daca afirmatia ta cu aceasta substitutie a fost nevinovata si pe negandite atunci te rog sa ma ierti.

Soră Mihaela,
vă atrăgeam atenţia, în urmă cu vreo săptămână, la interpretativitate şi proiecţii. Vă amintiţi?
Acum, iată, tendinţa se accentuează. Indicatorul este "te simt".
Dacă punem alături: suspiciune, interpretativitate, proiecţii şi tonul belicos - ce înseamnă, oare?
Vă recomand să vă supravegheaţi cu mare atenţie evoluţia sufletească. Îmi pare că reveniţi în stările de anul trecut, dinainte de Athos... Cu toată grija v-o spun, luaţi aminte!
Ipoteza mea e că activitatea pe care o desfăşuraţi acum în Anglia, dacă am înţeles bine, vă solicită peste limită mecanismele de adaptare şi începeţi să reveniţi la fostele scheme de procesare. Mecanismele de apărare reîncep să se activeze cam tare....
Eraţi cu mult mai liniştită când vă nevoiaţi pe lângă Athos, aşa îmi pare. Oare greşesc?


Cât priveşte insistenţa asupra cuvântului substituţie, sesizaţi vă rog mai întâi întreaga postare, mesajul ei central şi modul cum am desfăşurat ideea. De ce rupeţi din context şi interpretaţi şi acuzaţi etc.? Ce furie e asta? Ce am atins pe-acolo de aţi sărit aşa arsă?
Nu scriam vizîndu-vă în mod special pe dvs.! Puteţi accepta asta?
Desfăşuram o meditaţie personală pe tema fariseului şi vameşului, cuplată cu evenimentul care face subiectul topicului: motivul abdicării Papei.

Dar, vorba ceea, unde dai şi unde crapă!
Cât priveşte bumerangul, am folosit expresia pentru a vă sugera că interpretarea belicoasă şi cu iz de respingere spre erezie a afirmaţiilor mele riscă să dovedească exact contrariul a ceea ce susţineţi. Am dat linkul pentru a vă folosi de Părintele, întrucât la mine aveţi deja alergie. După ce am postat mi-am amintit că tocmai de formule fără conţinut sufletesc, tocmai despre nevoinţa eretică a ortodocşilor vorbea şi Părintele într-o conferinţă. Desigur, ca un adevărat Păstor, iar nu ca un forumist oarecare. Am găsit linkul, l-am oferit spre completarea intuiţiei mele cu discursul unui creştin sporit duhovniceşte. Ce necaz v-a prilejuit, oare, fapta asta?....

În fine, din punctul meu de vedere discuţia e inutilă şi nefolositoare deja. Dacă s-a ajuns iar la atacuri şi acuze personale, nu mai văd ce rost are să continuăm.
Motivul abdicării Papei e, pentru mine, deocamdată clar: Dumnezeu şi chemarea Lui, Pronia şi Iconomia Domnului. Restul e bla-bla şi timp pierdut în dauna pocăinţei.