Romania, o tara pe cale de disparitie

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cezar_ioan

Am la ţară o casă, în Bărăgan - casa părintească. O casă mare cu 5 camere, cu dependinţe, cu de toate... Lemn masiv şi cărămidă. A fost casa preotului, cândva... Curtea are 2000 m pătraţi... O adevărată avere, ar părea...

M-am gândit de multe ori să ne mutăm acolo. M-a întrebat soţia: ce vom lucra? Te pricepi la agricultură? Ai unelte? Cum vom trăi?... Dar copiii? Au şcoală, sunt copii prin sat/comună? etc.

Dezastrul din satele româneşti este atât de serios încât mai degrabă ne gândim acum să vindem casa şi curtea... Dar, parcă, e păcat... E atât de frumos acasă... Iar preţurile caselor şi terenurilor aferente (intravilan) au scăzut, sunt de nimic...

Deocamdată nădăjduim... facem răbdare, nădăjduim şi ne pregătim de lucrările de primăvară care, în cazul nostru, înseamnă să curăţăm curtea de bălării, să mai punem câteva flori, să îngrijim pomii şi să facem curăţenia de Paşti... Cam atât mai putem face noi, în prezent, cu proprietatea de la ţară.
Ar trebui îngrijită, valorificată, dar nu sunt resurse cam de nici un fel. Nici bani, nici timp, nici pricepere... Că doar suntem orăşeni şi intelectuali, deh!...

Vede cineva vreo soluţie? Bănuiesc că sunt şi alţii în situaţii asemănătoare...

Prin 2000 am cumparat o casa batraneasca demolabila in vatra unui sat din Arges. Pretul mi s-a parut incredibil: 1 (una bucata) euro metrul patrat. Cred ca nici in Burkina Fasso nu gasesti teren in mijlocul satului cu 1 euro metrul. La 10 km de Pitesti, la cativa kilometri de autostrada Bucuresti - Pitesti, asfalt pana in poarta, sat fara tigani. Cum sa nu te bucuri ca un copil cand cade peste tine asa o pleasca ? Imi imaginam ca voi mai investi ceva, voi ridica o casa de vacanta, pe urma, la pensie, voi locui acolo. Cateva prime chestii am cumparat, inclusiv o butelie, un frigider. Am adus vesela de la Bucuresti si am lasat-o acolo, ca sa nu ma car cu blidele in fiecare week-end. Si vine week-endul, cumpar carne ca s-o frig "la mine, la tara". Dar nu mai aveam butelie. Suparat, scot carnea din masina ca s-o pun in frigider. Nu mai aveam nici frigider.

Dupa acest episod, taranii hoti din Romania m-au mai furat de cateva ori. De un numar neprecizabil de ori, in jur de 8. Intrau in casa mea ca in casa lor, spargand (in mod fizic) la inceput incuietoarea. Pe urma incuiterile, fiindca dupa fiecare furt mai luam o masura de precautie. Degeaba. Pana la urma, am cedat. Am luat absolut tot din casa, ca sa nu aiba ce fura. M-am deconectat de la curentul electric, fiindca taranii romani sunt in stare sa fure curent electric. Am socotit ca nu mai au ce fura.

Fals. Au gasit sa fure soba. Mi-au luat soba, cu totul. Curatind cu grija placi de teracota, fiindca pe locul sobei am gasit lutul galben al samotei. Fiindca ceea ce cititi prin literatura samanatorist-poporanista de tip "St.O.Iosif" este, dragilor, fabulatie. Or, poate o fi fost adevarat atunci, candva, intr-un timp mitic. In prezent si lasand exceptiile de o parte, taranul roman din majoritatea satelor romanesti are urmatoarele patru insusiri principale: 1) este rau 2) este hot 3) este lenes 4) este prost. Mai rau, mai hot si mai lenes (desi nu mai prost) chiar decat vecinul lui apropiat, taranul bulgar. Si incomparabil cu vecinul lui, taranul ungur. Pe taranul rus, nu l-am cunoscut, nu ma pronunt.

Acuma, as fi foarte fericit sa vand aceasta frumusete de proprietate. O dau cu cat am luat-o: un euro metrul, dintr-un adevarat sat romanesc din partile Argesului, tinut al primilor voievozi munteni. Nici in Burkina Fasso nu gasiti asemenea super-oferta la asemenea super-pret: nu vrea nimeni ? Nu da nimeni un euro pe metrul de pamant sfant al patriei ?