In legatura cu avortul

[AlinB]

În prealabil postat de Carmol

Poate ca poti spune ca sunt insensibil. Asta vine de la aceptarea realitatii in care traim. Inteleg ca trebuie sa tindem catre un ideal insa trebuie sa acceptam realitatea si anume ca de la inceputul lumii, specia umana a fost si este corupta.
Biblic - inca de la primii 2 oameni si evolutionist - suntem animale la randul nostru si astfel limitate.
Am vazut, cu ajutorul internetului si nu in direct, de ce este capabila rasa umana (decapitari in direct, relatari ale holocaustului, crime de onoare in care o intreaga comunitate a batut un violator pana la moarte - pana cand si-a dat ultima suflare si s-a defectat involuntar muschii oprindu-se din functionare, animale si oameni chinuiti fara motiv si practica avortului la cherem).
Eu in aceasta realitate traiesc, nu in cea a basmelor.

Sa zicem ca premizele sunt oarecum corecte.
Care e legatura cu subiectul topicului?

Inteleg ca bunica ta era foarte prolifica in ceea ce priveste avorturile. Asta atesta ca era corupta moral. Nu i-a fost schimbata cu nimic aceasta moralitate cand avortul a fost interzis.

Desigur ca nu e suficient ca avortul sa fie interzis, trebuie lucrat si pe:
1. latura legala:
a) interzis avortul-capriciu sub pedeapsa drastica atat pentru cel care il realizeaza (ilegal) cat si pentru cea care apeleaza la el
b) oferit adapost copiilor abandonati, intr-un mod transparent si legal - la ora actuala se pare ca legea dimpotriva - sanctioneaza abandonul.
2. latura morala - Biserica
3. latura sociala - educatie mass-media (ca pentru fumat) din care sa reiasa ca a avea o sarcina "neprogramata" nu este o catastrofa, sa abandonezi copilul nu este o vina, dar avortul este o crima.

Stiu, nu sunt realist, intr-o lume in care se fac presiuni ca avortul sa devina un "drept al omului", sa afirmi ca "avortul este o crima" iti poate aduce toate nenorocirile din lume pe cap.

In situatia ipotetica pe care v-am dat-o, care este posibila, arat un exemplu in care nu este compatibila gandirea religioasa cu realitatea.

Ai comis-o de la primul rand.
Daca e o situatie ipotetica, atunci de ce invoci realitatea in baza ei?

Ai fost invitat sa expui o situatie concreta, reala, sau sa detaliezi astfel incat scenariul sa capete dimensiuni reale.
Ai refuzat.

Cum poti invoca atunci "realitatea"?

Fii amabil si precizeaza: copilul este viabil sau nu?

Si cand vorbim de "viabil" nu vorbim de sanse: stiti, in lunea a 7a exista sanse doar de 30% ca acel copil sa supravietuiasca, este "ca si mort" pe cand mama risca 60% sa moara, deci copilul trebuie omorat ca mama sa traiasca.

Atat timp cat exista sanse semnificative ca acel copil sa traiasca, mama poate alege - de fapt mereu o face - si cel mai puternic judecator, inainte de Dumnezeu, este chiar propria constiinta (daca o are si nu e prea pervertita).

Restul isi pot da doar cu parerea - pentru ca nu stiu situtia reala, de fapt nici doctorii nu o stiu cu certitudine absoluta si cum nu de putine ori s-a dovedit, nici macar cu una minimala.

Asadar nu poate nimeni sa o condamne cu atat mai putin sa condamne sau sa absolve intr-o situatie absolut ipotetica.

Exista intotdeauna varianta ignoranta care in lumea reala nu are efect garantat - rugaciunea. Aceasta presupune condamnarea amandurora, a mamei si a fetusului la un joc fatal de zar in lumea reala.

Din perspectiva unui ateu, da.
Dar este o perspectiva subiectiva care ignora o parte substantiala din realitate, chiar pe cea singura cu adevarat reala: Dumnezeu.

Nothing fails like prayer. ~ Annie Laurie Gaylor

E absolut logic ce spune tanti asta.

Cand n-ai nici un Dumnezeu, rugaciunea nu doar ca nu da roade, dar este si un nonsens.