Imaculata conceptie si Adormirea Maicii Domnului

În prealabil postat de Decebal

Ce să vă spun!! :))) După ce am fost nebun şi stilist, taliban şi extremist, intolerant, sectar extremist ortodox, ba chiar capul unei astfel de reţele de sectari extremişti ortodocşi, apoi filetist, pietist şi sectant de interior, apoi neoprotestant, încep încetul cu încetul să mă stabilesc la "casa mea", neoprotestantismul fervent, sau după alţii, "un amestec de gandire catolica, neoprotestanta, atee etc. asezonata (cateodata) cu citate din Sfintii ortodocsi si din Sfintii Parinti ortodocsi". Mare Ţi-e grădina Doamne, şi mulţi i-au mai sărit pârleazul.


Aşa sunt unii pe aici care trec cu aşa o nonşalanţă peste Sfinţii Părinţi. Mi-am spus punctul de vedere în postarea anterioară şi mă îndoiesc că vreunul dintre cei care fac abstracţie de Sfinţii Părinţi va pune vreodată la modul serios mâna pe studiul creştinismului.

Doamnă, eu vă rog mult să încercaţi să mai şi înţelegeţi textele, nu doar să le citiţi şi să le citaţi, luându-vă după aparenţe. V-am mai explicat şi dumneavoastră şi altora, că una este umbrirea Duhului şi alta este primirea Duhului, aceea despre care vorbeşte Sf Apostol Ioan şi Sf Chiril. Textele sfântului Chiril sunt atât de grăitoare, problema este că ele mai trebuie şi citite şi înţelese, că altfel aruncăm teologia ortodoxă autentică pe fereastră. V-am dat citate clare de la Sfântul Chiril care vorbesc tocmai despre această diferenţă dintre harul interior şi cel exterior, precum şi despre ceea ce înseamnă dăruirea Duhului după Învierea lui Hristos. Citatele, studiate la modul responsabil, sunt mai mult decât grăitoare. Dar am văzut că toţi treceţi peste ele ca şi cum voi aţi fi nişte autorităţi mai mari decât Sfinţii Părinţi în teologia creştină.

Ce să răspund? Nu am văzut nimic la Dumitru Stăniloae care să contrazică pe sfântul Chiril al Alexandriei sau să suţină ceea ce spuneţi dumneavoastră, Cătălin, etc. Ca să fiu mai clar, aşa cum greşit interpretaţi pe Sfântul Ioan Teologul şi Evanghelia după Ioan, precum şi pe Sfântul Chiril, aşa greşit îl interpretaţi şi pe Dumitru Stăniloae. Mie lucrurile îmi sunt foarte clare. Citatele pe care le-aţi adus conţin idei la care am răspuns de n ori pe acest thread, doar vă faceţi că nu vedeţi sau că nu înţelegeţi şi reluaţi lucrurile de la capăt, ca şi cum nu v-aş fi răspuns şi ca şi cum citatele pe care le-am dat nu ar fi suficient de lămuritoare.

Decebal, daca mai multi iti spun ca esti beat, indicat ar fi sa mergi sa te culci; asa se spune.

Ca sa nu ne lovim de o gresita interpretare a textelor Pr. Staniloae, redau mai jos, cuvant cu cuvant, ceea ce scrie acesta referitor la Maica Domnului, si anume din punct de vedere ortodox:

"In conceptia ortodoxa pacatul nefiind numai culpa si pedeapsa, ci si o slabire a naturii umane, scaparea de pacat inseamna, pe langa satisfacerea lui Dumnezeu de catre Iisus Hristos prin ascultare si moarte, o intarire a acestei firi, prin ridicarea ei intr-o unire intima cu dumnezeirea. Aceasta a facut-o Fiul lui Dumnezeu devenind si ipostas al firii omenesti, devenind si om intre oameni, ipostas omenesc intre ipostase omenesti, si ca atare, fiind si unul din Treime, revarsand in semenei energia necreata a dumnezeirii Sale, harul dumnezeiesc. Numai prin umanitatea lui Hristos curge iarasi harul in omenire.

Desigur moartea si invierea Lui ca om are un rol special in deschiderea umanitatii Sale pentru toata energia dumnezeiasca, pentru tot Duhul pe care sa-l transmita apoi oamenilor, care il primesc. Astfel harul nu e un ajutor creeat, pe care il da Dumnezeu pentru Hristos, clar numai decat prin Hristos, ca in catolicism, ci energia dumnezeiasca necreeata, care a trebuit intai sa se reverse in umanitatea luata de Fiul lui Dumnezeu, pentru ca prin ea sa treaca la toti cei ce vreau sa o primeasca. De aceea, eliberarea de pacatul stramosesc nu o poate obtine nici un om decat prin unirea lui cu Hristos, Dumnezeu-Omul. Numai asa a obtinut-o si Fecioara Maria. Desigur, n-a fost necesar ca umanitatea Fiului lui Dumnezeu sa fie deplin formata, ca sa transmita Maicii Sale libertatea de pacatul stramosesc.

Din prima clipa a zamislirii Sale ca om, curatenia de pacat a firii Sale umane, inceputa a se forma, a trecut asuprea Maicii Sale. Mai precis vorbind, prin acelasi act, prin care s-a atins de ea, pe de o parte a curatit-o, pe de alta a inceput formarea firii Sale, asa cum lumina, in acelasi moment in care se aprinde, si lumineaza si alunga intunericul.

Desigur, nedespartit de Fiul, a lucrat Duhul Sfant. Sau Fiul lucra prin Duhul Sfant in aceasta atingere, caci Dumnezeu lucreaza totdeauna asupra oamenilor prin Duhul. De aceeea , Duhul pe de o parte a curatit-o, pe de alta parte i-a dat puterea de a naste fara de samanta pe Fiul ca om. Dar exact in momentul in care se curatea si primea puterea de a naste fara de samanta, se si zamislea Fiul lui Dumnezeu ca om. Lucrarea Duhului de curatire a Mariei si zamislirea Fiului lui Dumnezeu in ea, nu se pot desparti temporal una de alta.

Iata cum infatiseaza aceasta simultaneitate, sau mai precis faptul, ca Fiul lui Dumnezeu umple pe Maica Sa de plinatatea harului abia din momentul in care umple umanitatea Sa. Teofan al Niceii, care ne-a dat cea mai frumoasa, mai adanca, mai sistematica si mai dezvoltata lauda a Maicii Domnului:

"Dar priveste legatura negraita a Mangaietorului cu Fecioara. Caci Dumnezeu Cuvantul si Fiul ei nu numai o curata pe ea mai dinainte si o sfinteste prin Duhul propriu, care e puterea curatitoare si sfintitoare, spre a o face apta spre salasluirea Lui negraita, ci si la intrupare se atinge de carnea ei nemijlocit prin Acesta, ca printr-un deget propriu, si asa o face pe aceasta sa subziste in El. Dar tupul Mantuitorului este si primul receptacol si izvor al insasi plenitudinii dumnezeiesti, din care primesc toti credinciosii, care e harul si energia naturala a Sfintei Treimi care e procurator si distribuitor pe seama zidirii a Mangaietorului. Iar locasul Maicii lui Dumnezeu al doilea, nemijlocit dupa acela. Caci Dumnezeu Cuvantul fiind prin fire procuratorul Duhului propriu dupa energie, intai umple locasul si templul propriu de intreg Acesta, apoi de acolo iese Acesta ca dintr-un izvor in al doilea locas si templu al Sau. "

A se observa ca desi Teofan recunoaste o curatire si sfintire a Fecioarei inainte de conceperea Cuvantului, totusi "harul din care primesc toti credinciosii", adica harul curatirii de pacatul stramosesc, nu-l primeste nici ea decat prin umanitatea Fiului ei, mai precis, in momentul in care incepe conceperea umanitatii.