În prealabil postat de cezar_ioan
Cătălin, mă bucur mult că studiezi teologie, că te informezi serios înainte să scrii ceva, pentru că aceste demersuri ale tale mă ajută și pe mine să nu-mi pierd vremea dialogînd cu tine.
Dinspre partea cunoștințelor, însă, te-aș ruga să ai în vedere un aspect care probabil îți scapă: cunoștințele, ca fapt sufletesc, similar informației psihice (nu aceea pe care o numim noi informație pe computer sau în ADN) există în afara intelectului unei persoane doar în concepția celor care nu înțeleg deloc natura acestor lucruri subiective.
Cunoștințele sunt un fapt sufletesc, subiectiv, psihic, sunt informație psihică și ele se formează prin mecanisme destul de complexe, insuficient cunoscute de psihologi/pedagogi/meșteri în neuroștiințe, care constau în esență din relația dintre un stimul, care poartă o încărcătură informațională și un subiect uman.
Așadar, poți citi cât vrei un text, fie și din Dogmatică ori Catehism, dar asta nu înseamnă că ai cunoștințe, în mod absolut, ci doar că, probabil, ai elaborat o serie de concepte, de cunoștințe (în subiectivitatea ta), mai mult sau mai puțin asemănătoare cu un alt om (care are și el o subiectivitate).
Cunoștințele nu există așadar în mod obiectiv, independent de un subiect uman care le deține.
O carte nu conține cunoștințe, ci doar stimuli pentru o persoană care, studiind cartea, își formează cunoștințe, de un fel sau altul, de un nivel sau altul etc.
Apoi, contează și modul în care operăm cu noțiunile/conceptele/cunoștințele.
Un om cu inteligență mare operează (înțelegînd, rezolvînd probleme, creînd etc.) altfel decât unul cu inteligență medie, deși amândoi au, la prima vedere, aceleași cunoștințe (lucru fals, precum am precizat deja; comune sunt cărțile citite, dar nu cunoștințele).
Un om creativ operează altfel cu cunoștințele decât unul rigid, necreativ, rutinier, cu gândire analitică și algoritmică etc.
Un credincios are alte cunoștințe decât un necredincios, oricât de mult ar citi ambii Scriptura și Sfinții Părinți.
Un credincios cu inima curată, cu rugăciunea curată, are cu totul alte cunoștințe decât unul nu tocmai înduhovnicit.
Cunoștințele nu sunt un dat ontologic, precum harul (despre care afirmai că e obiectiv - da, este, ca dat ontologic indepependent de voința lui Ion sau a Mariei) ci o construcție subiectivă, implicînd o persoană cu personalitatea ei unică și originală, cu istoria ei de viață, cu lumea ei, cu situațiile pe care le experiază.
Mă bucur așadar că mărturisești că deții unele cunoștințe, în baza unei documentări serioase, întrucât prin aceasta (elaborarea, procesarea și deținerea de cunoștințe, care sunt conținuturi sufletești, psihice, subiective) îmi întărești bănuiala că tu ești de fapt un human, o persoană, iar nu un computer rece, hiperanalitic și fixat pe anumite rutine, cum credeam uneori că ai fi, din pricina ... lipsei mele de cunoștințe.
Te-aș ruga totuși, vis-avis, de astă dată, de cunoștințele tale despre mine, să ai în vedere că a studia o carte sau mai multe (apropos, ce metode și tehnici de studiu folosești când studiezi o carte?), oricare ar fi ele, nu înseamnă obligatoriu că și înțelegem suficient de bine ce scrie acolo, nu înseamnă musai că ne-ar fi de vreun folos și nici că ne-ar aduce vreun spor în comunicarea cu semenii. Mai e nevoie de alte cunoștințe, precum și de meta-cunoștințe.
Dar despre toate astea cu altă ocazie, când mă vei ruga tu să te lămuresc. Adică niciodată, zic eu date fiind cunoștințele mele (limitate, ce-i drept, dar pe cale de extindere) despre tine.
|