Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[cezar_ioan]

Aşadar, precum anticipam, Dobrin a trecut la o nouă etapă a manifestărilor: răzbunarea pe toată linia, lichidare în grup. La timpul potrivit, pentru că deja a comis o crimă (în virtual, aceea cu "pentru mine nu mai exişti", către Pelerin).
Încet, încet, se va descrie până la capăt.
Ne dumirim, treptat, chiar şi cei mai puţin pricepuţi, cam cum e cu forumista noastră.
Ce va mai urma, oare?

Sunt foarte interesat de dinamica polimorfă a acestor comportamente, trebuie să recunosc. Evoluţia este evidentă şi fascinantă, atât cât poate fi de fascinant drumul morbid al unui om care, poate, ar fi găsit alte şi alte modalităţi de a face faţă unor situaţii neplăcute pentru narcisismul primar. Vedeţi acum ce rol are învăţarea umană? Vedeţi ce înseamnă să nu se dezvolte omul la vremea lui?
Cum sună acum ironia lui Dobrin, care, când mă munceam să dezvolt iţele unei probleme, râdea încântată de sine şi arunca în zeflemea că e mult mai uşor cu un "Doamne ajută!" (şi declara ritos că ea nu are nevoie de psiholog, că pe ea o ajută doar Hristos, pe care Îl cunoaşte atât de bine, precum şi pe Maica Domnului, fiind, înţelegem noi, deja cunoscuţi, casnici, pesemne chiar pretini buni.
Lua peste picior arătînd că nu avem credinţă cât un bob de muştar... Se credea, pesemne, Însuşi Domnul?
Poate pricepe, în sfârşit, Dobrin, că înţelegerea acestor domenii sufleteşti nu e aşa de simplă cum pare, poate înţelege că rugăciunea nu-i magie şi că omul are ca sarcină să colaboreze din greu cu harul, în îndreptarea de sine, iar nu să aştepte minuni şi pe Moş Crăciun.
Invectivele şi suficienţa de sine ale userului Dobrin s-au întors asupra ei, arătînd că scuipatul poate fi adus de vânt înapoi în propria-ţi figură.