Biserica si Psihologia

[dobrin7m]

În prealabil postat de Decebal

Vă înşelaţi, doamnă, nu s-a făcut doar o astfel de comparaţie, ci o comparaţie între preoţi şi oamenii care lucrează în domeniile ştiinţifice în general, inclusiv medicii şi psihologii. Este de domeniul evidenţei că în domeniile ştiinţifice în general, acolo unde se face şcoală serioasă, cantitatea şi calitatea studiilor, a muncii atât în perioada studiilor cât şi în perioada exercitării profesiei este mult mai mare decât în cazul preoţilor ortodocşi. Lucrul ăsta este pur şi simplu o evidenţă, şi care se bazează pe faptul că în domenile ştiinţifice oamenii iau lucrurile mult mai în serios decât în domeniul religios unde domneşte mult arbitrarul, subiectivismul. Iar astea se datorează metodelor abordate, faptului că metoda ştiinţifică în general implică o rigoare şi o critică în cercetarea fenomenelor, ipotezelor, teoriilor, pe când actualmente în religie şi teologie domină bunul plac, subiectivismele, arbitrarul şi aşa mai departe. Metoda ştiinţifică critică impune o rigoare a gândirii, a logicii, pe când la ortodoxei lucrurile merg şi cu sărutări de icoane, aprinderi de lumânări şi nişte punguţe cu napolitane ori nişte sărmăluţe la zile festive; lucrurile sunt cam simple, aşa cum le fac unii să fie. Nu spun că în esenţă domeniul teologic ar fi unul simplu, ba dimpotrivă, ci felul în care este tratat în general l-a transformat într-o chestie care pare destul de simplistă, mai ales dacă eşti puţin mai înalt, ai un glas bun la cântat, te mai faci că studiezi şi că înţelegi şi, în unele cazuri, mai şi dai o şpagă (simonie adică) pentru a ajunge pe postul râvnit, şpagă pe care evident aştepţi să o recuperezi de pe spatele "credinţei" "credincioşilor".

Mai este un aspect. Dacă presupunem că religia se ocupă cu medicina spiritului, atunci nu vi se pare de-a dreptul absurd ca medicii care se ocupă de trup să studieze, şi la un mod serios cu foarte multă muncă intelectuală, ani şi ani grei de zile, în timp ce alţii, cvare pretind că înţeleg cum stă treaba cu medicina spiritului pot să ajungă la "cabinet" şi după câţiva ani de seminăraş, la asta adăugând şi lipsa de maturitate spirituală, morală şi intelectuală a multor preoţi care intră în câmpul muncii. Eu aici văd în această comparaţie un avantaj evident pentru domeniul medical, unde se munceşte la greu şi unde un malpraxis, unul singur, poate însemna foarte mult, în timp ce medicina care pretinde că are în vedere spiritul, adică ceva mult mai de preţ şi mai complex decât trupul sau anumite părţi ale sale, expediază lucrurile destul de simplist şi peste astea au loc din nefericire foarte multe malpraxisuri în plan spiritual, moral şi teologic, malpraxisuri pentru care cei care le comit nu pot fi traşi la răpundere, nu ai la cine să raportezi, sunt mult mai multe şi mai puţin evidente şi aşa mai departe.

Domnul stie mai bine cine e inselat printre noi. Degeaba spun eu dumitale va inselati, sau dvs mie va inselati ca de multe ori nu e cum spunem noi ca ce stim noi toate cele dinlauntru ale sufletului unui om?

legat de anii de studiu si evidenta cum ca preotii ortodocsi nu studiaza cat cei din domeniile stiintifice, as dori totusi sa va spun ca e si normal sa studiezi foarte mult intr-un domeniu lumesc, din cele ale lumii. Si si asa nu realizeaza multi prea multe daca nu intervine Dumnezeu prin marea sa iconomie sa le lumineze mintile. dar preotii studiaza toata viata asa sa stiti, toata viata se formeaza , niciodata nu inceteaza sa citeasca, sa invete citind Sfanta Traditie si intelegand Sfanta Scriptura si toata viata se roaga Domnului sa le dea intelepciunea si harul sa ajute sufletele omenesti.
de aceea si noi avem datoria sa ne rugam pentru ei , nu sa ii blamam si sa ii criticam pentru ca poarta si ei pacate asa cum si noi la randul nostru purtam. Avem pretentia ca preotii nostru sa fie sfinti insa cuvantul Sf. Ioan Gura de Aur este minunat in acest sens, ca avem preotii pe care ii meritam . Indemnul de a naste preoti buni este intradevar plin de adevar, caci cum suntem noi asa crestem si educam.

In ortodoxie nu merge nimic doar cu sarutari de icoane si pungute de napolitane sa stiti, a invata sa tii paza mintii, sa lupti cu propriile tale pacate si deprinderi rele nu este un lucru usor. Unii dintre noi nici macar nu avem habar cum este aceasta, actionam din impulsuri ale firii si ne bazam pe propria noastra minte si gandire care fara interventia lui Dumnezeu nu poate da solutii bune.

Cunoasterea sufletului omenesc calauzit de Duhul Sfant este cu adevarat adevarata psihologie. A incerca sa deslusesti tainele sufletului omenesc pornind pe calea cea lumeasca nu va duce niciodata la adevarata cunoastere.
Sf. Dimitrie al Rostovului in cartea Alfavita duhovniceasca ne spune asa: pentru a ajunge la cunoasterea de Dumnezeu trebuie mai intai sa cunosti toata creatia, modul cum ea functioneaza, de ce, precum si cunoasterea de sine, a ta insuti. Fara Dumnezeu niciodata nu vom ajunge sa intelegem nici creatia si legile care o guverneaza si nici pe noi insine si deci omul si tainele sufletului sau.

atunci cand vom ajunge sa ne cunoastem putem spune ca suntem adevarati psihologi. Nu in facultatile lumesti de psihologie inveti adevarata psihologie ci in scoala duhovniceasca, scoala ascultarii, a luptei cu tine insuti. Deci nu sunt impotriva acestei adevarate psihologii ci impotriva psihologiei lumesti, fara de Dumnezeu. Sigur nu neg ca pot exista si psihologi crestini, insa sunt foarte putini tocmai pentru ca , fara sa isi dea seama, si mintea lor se supun acelorasi legi. Si astfel dau intaietate tocmai invatamintelor lumesti uitand ca Dumnezeu , daca voieste, intr-o clipita te poate face cunoscator al tuturor tainelor sufletului omenesc.