Biserica si Psihologia

[cezar_ioan]

Din fericire, fără să înţeleagă prea bine/complet/exhaustiv aceste concepte importante (şi cred că bine faci că le-ai enumerat, spre reflecţie şi cunoaştere fie şi intelectuală, că nu strică deloc) mulţime mare de cuvioşi şi sfinţi strălucesc pe cerul Ortodoxiei.
Lucrarea harului Duhului Sfânt în omul evlavios este tainică, numai de Bunul Dumnezeu ştiută. Psihologia noastră poate, cel mult, să se lase cuprinsă de dragostea de Dumnezeu şi să conlucreze, cât îi stă omului în puterea de voinţă conştientă, cu Duhul Sfânt.

Acesta nu este o idee de-a noastră, nu e un produs psihic şi nici măcar nu e nevoie să Îi acordăm mai multă semnificaţie decât ne-a oferit Hristos Domnul. Ci este Cel ce Este.
Duhul lucrează înlăuntrul inimii, în rărunchii noştri, în adâncuri (de unde oarecînd striga Psalmistul "auzi-mă!") unde, cel mai adesea, noi nu avem acces cu mintea. Şi totuşi, Duhul ne ocroteşte, ne spală cu isop, ne zideşte "inimă nouă" şi "duh stăpânitor" ş.a.m.d.

Duhul Sfânt lucrează în noi deşi nu (ne propunem să) Îl epuizăm cognitiv sau măcar să-i aprofundăm conţinuturile. (Nu suntem "duhologi", ne e suficient să fim creştini, o, de-am fi cu adevărat!) El rămâne ŞI misterios, tainic, inexprimabil, deşi pe deplin lucrător şi constatabil în efectele Lui asupra fiinţei noastre.