Liberul arbitru

În prealabil postat de cezar_ioan

Senzaţia de... ce?
E ca şi cum ai spune mărul de ...gutuie.

Ilie, parcă spuneai că eşti om de ştiinţă. Păi se poate?....

P.S. Ipoteza materialistă că procesele psihice ar fi generate/cauzate/determinate de substratul neurocortical cu procesele sale, a făcut, ce-i drept, carieră în psihologie şi mai face şi azi, sub o formă nouă şi foarte elegantă şi hiperdocumentată: ştiinţele cognitive.
Însă, chiar şi cei mai înrăiţi cognitivişti acceptă că viaţa psihică este în relativă interinfluenţă cu procesele neurocorticale, în determinismul proceselor psihice intervenind simultan o mulţime de alte determinări majore.
Principalii autori din domeniul epistemologiei de astăzi şi principalii gânditori din psihologie tind să convină asupra faptului că viaţa psihică este relativ autonomă faţă de determinismul ei neuronal. S-au scris tone de cărţi pe tema asta (arătîndu-se limitele reducţionismului neuro), am citit şi eu vreo două-trei din ultimii ani, lucrări excepţionale şi am tras următoarea concluzie: habar nu avem de fapt ce-i cu rădăcinile, izvoarele, mecanismele psihismului. Dar nu deznădăjduim! Cătăm, căutăm, că vreme avem destulă...:)

Nu sunt expert in neuropsihologie, dar lucrez cu retele neuronale.
Indiferent despre ce proces psihic vorbim, vaz, auz, foame, durere, vointa, dragoste, ura, toate isi au sursa in interiorul creierului (cu mici exceptii in care e implicata si maduva spinarii). Toate aceste procese nu sunt decat perceptii sau interpretari ale perceptiilor.

Cu acest fapt elementar cred ca sunt de acord si principalii autori despre care vorbesti..
Ca nu se cunoaste clar mecanismul psihismului nu e foarte surprinzator. Trebuie sa fie un mecanism complicat, bazat mai mult pe o structurare a informatiei decat pe mecanica sau electricitate chioara. Sigur ca o sa cautam, doar nu o sa punem acum si psihismul pe seama vreunui zeu sau cine stie ce fenomen paranormal.